Alexandru Matei: Despre agonia unui stil

Alexandru Matei

Teme de discuţie

1.      Autorul vorbește despre intelectualul de tip francez, german și anglo-american. Care dintre ele este mai apropiat intelectualului român? Click aici ca să-ţi spui părerea şi să vezi ce spun alţii.

2.      Ce efect credeți că are asupra intelectualilor faptul că mass media, prin care se manifestă, funcționează, potrivit autorului, sub imperativul creșterii audienței? Click aici ca să-ţi spui părerea şi să citeşti ce spun alţii.

3.      “Politicul românesc nu e capabil să producă discursul intelectual de care altminteri are nevoie, așa cum nici obiectul numit discurs intelectual nu are, de cele mai multe ori, puterea de a se impune ca subiect politic”. Puteți aduce argumente și exemple care să susțină sau să contrazică această afirmație? Click aici ca să-ţi spui părerea şi să vezi ce spun alţii.

__________

Ce scrie autorul în Idolii forului

Cu un strop de falsă candoare, el se întreabă de ce pare stilul cultural românesc post-1989, cu tonul său hieratic, elitist, germanic, atât de searbăd și repetitiv? Răspunsul său este că, temându-se de frivolitate (e drept, uneori jucată), intelectualii consacrați ca faruri ale națiunii ignoră irumperea cotidianului în discursul teoretic. Motivul? Cotidianul nu se potrivește cu imaginea lor exaltată despre sine şi despre spaţiul românesc pe care încearcă  să-l reprezinte. Cotidianul este balcanic, trivial, “patibular”, ca să folosim termenul consacrat cândva de H.R. Patapievici. Pozând în anticari culturali, intelectualii de ”elită” refuză să gândească postcomunismul altfel decât ca pe un proces ai căror judecători sunt, nu ca un proces care îi implică și pe ei, ca cetățeni și gânditori aflați ”sub vremi.” Iar obsesia lor față de comunismul căruia, cu unele excepții, nu i s-au opus decât pasiv, îi face să îmbrățișeze ceea ce ar putea fi numită o atitudine de ”anti-post-comuniști” sau ”post-anti-comuniști”, (dacă vrem ca accentul în ” opoziția la comunism” să cadă pe ”post”). Obsesia comunismului şi practica autarhică a axiologiei morale lasă prea multe lucruri nerezolvate în plină democraţie capitalistă, mai adaugă Alexandru Matei, inclusiv transformarea reputației într-o marfă. Acesta din urmă este un proces de care intelectualii ar trebui să fie mai conștienți decât de orice altceva, dar pe care preferă să-l ignore mai mult ca orice.

__________

Despre Alexandru Matei

Născut la 1 aprilie 1975 la Bucureşti. Lector universitar la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea „Spiru Haret”. A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Univesritatea din Bucureşti, 1997. Doctor în litere – Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris şi Universitatea din Bucureşti, 2007 (doctorat în cotutelă). Cea mai reprezentativă publicaţie: volumul  Ultimele zile din viaţa literaturii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008. Cele mai mari realizări profesionale: Premiul Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din Romania, 2009 şi Premiul revistei „Paradigma”, 2009 ; teza de doctorat –  Représentations de l’espace dans les romans de Jean Echenoz. Théorie, pratique et éthique de l’espace. Locuieşte în Bucureşti.