Discursul intelectual şi politicul
Întrebare referitoare la capitolul lui Alexandru Matei: Despre agonia unui stil
“Politicul românesc nu e capabil să producă discursul intelectual de care altminteri are nevoie, așa cum nici obiectul numit discurs intelectual nu are, de cele mai multe ori, puterea de a se impune ca subiect politic”. Puteți aduce argumente și exemple care să susțină sau să contrazică această afirmație?