Date statistice despre acest sit

Comments Posted By paul cernat

Displaying 0 To 0 Of 0 Comments

Începuturile enciclopedismului amator la gurile Dunării

PS: de fapt, „enciclopedismul amator” din cultura romana nu e decat un reflex al lipsei sau al carentei institutiilor specializate (universitati etc.) Pe vremea lui Heliade Radulescu, nu aveam inca institutii profesioniste. In perioada comunista/ceausista, cand s-a format un Patapievici, sa zicem, institutii precum facultatile de filozofie (si multe altele, desigur) nu mai functionau, din motive binecunoscute si atunci, fireste, multi tineri s-au format intelectual in cadre informale, la modul diletant, sub influenta mitului salvarii prin cultura. Aici avem deja un sindrom, sau macar o anomalie de sistem. Dar nu cred ca are rost sa generalizam sau sa exageram.

» Posted By paul cernat On 07/05/2010 @ 19:19

Dle Sorin Adam Matei,
unele precizari si nuantari pe care le faceti sunt binevenite. Va atrag insa atentia ca demonizati prea usor si cam suspect („blestem” etc.) o paradigma culturala si un tip de personalitate care au produs valori importante, in contexte care, desigur, trebuie clarificate. Dar nu o putem face daca nu privim lucrurile cu calm si discernamint. Ar trebui sa ne intrebam, poate, ce anume a dus la preeminenta modelului despre care spuneti. In aceasta privinta, poate nu stiti, dar va intilniti perfect cu H.-R. Patapievici, care pune exact aceeasi problema in „Discernamintul modernizarii” si „Despre idei si blocaje”.
Heliade Radulescu si Dan Puric nu fac parte dintr-o serie istorica, fie si pentru faptul ca ultimul nu e o personalitate culturala, ci un produs subcultural. Cum ar fi daca l-as plasa si eu pe nationalistul cripto-legionar Gigi Becali in descendenta lui Nae Ionescu?
Apropo de „sindromuri”: stiti cate nulitati care indeplinesc criteriile birocratice si cate (sub)mediocritati cu patalamale ISI si JSTOR exista? Tot sindrom e si acesta, dar de alt tip.
Nu pot fi de acord nici cu etnicizarea fenomenului de care vorbiti. „Enciclopedismul” cu pricina poate fi intalnit si in alte culturi europene – si nu numai europene – mai „tinere” in privinta modernizarii.
Si nu m-ati convins deloc de ce ar fi „malign” acel enciclopedism cultural. Dar aici putem discuta mult si bine.
Cat priveste cazurile obsedante ale lui Plesu si Liiceanu, eu cred ca prestatia lor de pana in 1989 nu infirma calificarea lor academica in domeniul filozofiei sau al istoriei artei. Dupa 1989 ei au devenit insa preponderent scriiori si eseisti/publicisti (lasand la o parte directiunea Humanitas-ului, ministeriatele lui Plesu sau NEC-ul). Ca scriitori, ei pot fi contestati oricit, dar, cum nu sunteti critic literar :), lasati-i sa se pronunte pe cei din bransa. La fel si in cazul lui Patapievici care, daca nu s-a impus prin cartile sale in comunitatea filozofica, mai ales in cea internationala, mai „specializata”, poate fi luat totusi in serios ca eseist tot de comunitatea literatilor.
In rest, cam cine ar mai ramane pe lista „blestematilor”? TRU? Dan Puric? Sa fim seriosi.

» Posted By paul cernat On 07/05/2010 @ 19:11

Draga domnule Sorin Adam Matei,
imi pare rau ca nu ne intelegem. Eu v-am reprosat ca-l puneti pe Heliade Radulescu alaturi de un Dan Puric, nu am afirmat nicicum ca Heliade nu ar fi un „enciclopedist amator”. Cred insa ca etica profesionala – si academica – ar trebui sa va faca mult mai atent la comparatii si contextualizari. Tarile Romane de la 1840 nu sunt acelai lucru cu Romania lui Puric. Personalitatea – ei, da, mesianica! – a lui Heliade Radulescu, un om care a facut istorie si a intemeiat, de bine de rau, o cultura, n-ar trebui alaturata nici in gluma de „mesianismul” unui Dan Puric. Dumneavoastra invocati in sprijinul afirmatiilor pe care le faceti despre Heliade un articol de dictionar neutru, banal, probabil redactat cu sprijinul unor romani, si care nu demonstreaza nimic. Exact aceleasi lucruri le gasiti in orice articol de dictionar din Romania, n-are rost sa le transformati in litera de Evanghelie numai pentru ca apar intr-o enciclopedie din SUA. As putea invoca in schimb lucrarile unor specialisti in istoria literara romaneasca si europeana sau opiniile istoricilor de meserie. Va atrag atentia ca intrati pe un teritoriu minat unde nu numai ca nu sunteti specialist, dar nici nu va pricepeti. Mai mult, cand ii introduceti in ecuatie si pe ceilalti membri ai traditiei romanesti „enciclopedice” si „vizionare” – Hasdeu, Iorga, Eliade – nu luati in calcul opera lor in ansamblu si receptia ei in contextul romanesc si european al epocii. Hasdeu nu e doar autorului lui Magnum etimologicum…, iar opinia lingvistilor in privinta sa e mult mai nuantata decat a dvs. Cred ca ar trebui sa ne pronuntam doar acolo unde avem habar. Ii putem considera, desigur, „depasiti” epistemologic pe Hasdeu, Iorga, Eliade (personalitati altminteri foarte diferite), ii putem critica, putem vedea in ei chiar niste purtatori ai unui model ideologic indezirabil, dar a face paralele triviale ca aceea dintre Heliade si Dan Puric… ma scuzati! Ganditi-va ce a insemnat un „diletant”, un „mesianic” si un „nebun” precum HR pentru Romania anilor 1825-1850, ganditi-va ca omul asta a fost unul dintre fondatorii presei romanesti, unul dintre primii autori romani de gramatici si tratate de retorica, diletante, da, dar necesare, ca a intemeiat, din nimic, institutii pe care altii le-au profesionalizat mai tarziu… Cum puteti sa-l puneti alaturi de un mim oarecare, deraiat intru nationalismul kitsch de almanah cultural? Comparaison nest pas raison. In privinta lui Hasdeu si Iorga – nu mai vorbesc de Eliade – va reamintesc faptul ca erau bine integrati in elita specialistilor din afara tarii. Toti au fost, repet, oameni ai epocii lor, si n-ar trebui sa-i evaluam doar cu criteriile epocii noastre. Ca au apartinut unor scoli de gandire diferite de cele pe care le agreati – e alta discutie. Mai e nevoie sa va spun cati scholars cu ISI si JSTOR isi construiesc CV-urile de specialisti parazitand, mediocru, operele unor asemenea „diletanti”?
Putem discuta oricat pe aceasta tema, dar ma tem ca va veti agata, pana la sfarist de „teza” dvs., nu lipsita, nici ea , de un anume misionarism. Atentie: cu toate aspectele sale intemeiate, rezonabile, ea se poate transforma – vorba lui Patapievici, nomina odiosa – intr-un „blocaj” si poate face din dvs. captivul ei. Ar fi pacat.
In acelasi timp, nu pot reduce „Idolii forului” la teza in speta, chiar daca volumul e pus sub semnul ei. Daca ma uit bine, observ ca ea nu reprezinta decat agenda dvs. si a dlui Aranyosi, cel mult a inca unul-doi colaboratori. Din fericire, „idolii forului” reprezinta mult mai mult decat atat. Ii impartasesc presupozitiile ideologice si angajamentul critic democratic si liberal, dar ma despart de evaluarile dvs. privind „enciclopedistii amatori”. „Secretul sanatatii dezbaterilor culturale” presupune cateva lucruri mimimale – intre altele, sa nu amestecam planurile si sa contextualizam corect ori de cate ori e cazul.
Cu respect,
Cu respect

» Posted By paul cernat On 07/04/2010 @ 11:43

Paul Cernat accentuează în Observator Cultural miza ideilor Idolilor forului

„a lui X sau Y”, nu „al”. Of, ce dezacord am facut din fuga tastaturii…

» Posted By paul cernat On 07/03/2010 @ 19:04

@Ilinca: de acord, dar, daca dl. Aranyosi a vrut sa spuna asta, e clar ca n-a stiut cum s-o spuna. Si, oricum, acreditarile academice la care face referire n-au legatura cu legitimitatea de intelectual public al lui X si Y, care poate fi „legitimat” la fel de bine in campul literar, ca scriitor. Cred ca dihotomia intelectuali publici generalisti vs. intelectuali publici specialisti e o falsa problema si mascheaza un alt tip de opozitie, ideologica, pe care eu unul m-as bucura s-o vad asumata, nu escamotata.
Apreciez, oricum, pertinenta comentariilor dvs. :)

» Posted By paul cernat On 07/03/2010 @ 18:31

@Dan Al: nu va contrazic pe fond, dar nu despre asta era vorba. Veti vedea dezvoltarea argumentului meu in partea a doua. Nu, nu m-am referit la alde Wellek, Bloom, Steiner, ci la un criteriu care nu mi se pare operant si relevant intotdeauna. Cunosc atat de multi mediocri si impostori care indeplinesc punctajele ISI si atat de multi oameni capabili care nu le indeplinesc, incat dati-mi voie sa nu merg pe mana criteriilor dlui Aranyosi. Spun asta ca un simpatizant al atitudinii pe care o propune acest volum, dar nu ca unul dispus sa inchida ochii la ceea ce mi se pare ca nu functioneaza.

» Posted By paul cernat On 07/03/2010 @ 17:58