Date statistice despre acest sit
Displaying 0 To 0 Of 0 Comments Un chip ciobit: Ecou la discuția despre Idolii forului pe Hotnews @ Ilinca Sistemul educaţional, care a fost întotdeauna slab, s-a deteriorat de tot. Probabil aceasta este cauza principală. Generaţii întregi (nu mă constitui deloc într-o excepţie) au învăţat de toate fără să ştie până în cele din urmă nimic precis. Asta la şcoală… În afara ei, sistemul comunist instituise un adevărat monopol al informaţiei. Cărţile din străinătate erau inaccesibile, călătoiile erau cvasi-interzise… despre burse „în afară” nu putea fi vorba.Adevărata specializare devenise imposibilă; nu tu aparatură, nu tu laboratoare… Acum, însă, incompetenţa prăsită înainte a început să puiască, în sensul că nu există o selecţie a tinerilor (elevi, studenţi) în funcţie de valoare. Copii extrem de dotaţi se pierd doar fiindcă părinţii lor nu au o situaţie materială care să le permită accesul în instituţiile de învăţământ, în vreme ce copiii de bani gata razbesc. Am văzut studente care trebuie să-şi scrie licenţa şi se gândesc la master şi la doctorat, dar nu pot citi un text la prima vedere fără să se bâlbâie, nu înţeleg cuvinte, nu au cultură generală, fac greşeli de ortografie dintre cele mai stupide etc. Problema e vitală. E viitorul acestei ţări în joc, mai mult decât oricând. Chiar dacă mi-e şi mie ciudă pe comportamentul oportunist al celor pe care am decis să-i numim „idolii forului”, mă gândesc că ei nu sunt decât vârful unui aisberg care pluteşte în derivă. Mult mai dureroasă mi se pare întrebarea: cum vor fi intelectualii de mâine? Ca fetele alea despre care vorbeam şi care sunt legiune, sau ca doctoranda suferindă de sindrom Down, vizibil handicapată, pe care am văzut-o o dată în faţa secretariatului unei facultăţi, aşteptând cu sarsanalele burduşite să primească un formular pentru al nu ştiu câtelea examen?! Ce ne facem?! Ce trebuie schimbat şi cum pentru ca băiatul isteţ şi bun la matematică să nu abandonze studiile în clasa a VI-a pentru a deveni tâmplar, în vreme ce copii care „pe vremea mea” erau înscrişi la „şcoala ajutătoare”, acum devin doctori în ce vrei şi ce nu vrei, doar pentru că părinţii lor au bani??? » Posted By NEDEEA BURCA On 06/30/2010 @ 00:27 @ Ilinca Păi, era în acel moment singurul „postator” la „secţiunea” respectivă, aşa că nu ştiu împotriva cui ar mai fi trebuit să „iau atitudine”… Aşa cum spuneţi, postarea lui, „clar, nu mi-a fost pe plac”, dar câtă vreme nu v-a plăcut nici dvs., nu înţeleg de ce eu ar fi trebuit să judec altfel… Pe de altă parte, formularea în sine, „Contează cum mă cheamă?” mi s-a părut provocatoare. Putea să-şi spună Petrică, Georgică, Mitică sau oricum altcumva şi nu cred că m-aş fi „sesizat”. Dar, să baţi pur şi simplu câmpii şi să mai şi sfidezi eventualul cititor, continuă să mi se pară excesiv… Atunci când spuneam că gândesc „aproape” la fel cu dvs., tocmai la acest lucru mă gândeam, la relevanţa „specilizării” atunci când aceasta din urmă are loc la majoritatea universităţilor româneşti. Şi-atunci, deocamdată, un criteriu ceva mai sigur mi se pare CE, CUM si CAT izbuteşti să publici la revistele specializate din afară, precum şi ecoul pe care lucrările tale îl pot sau nu avea dincolo de graniţele tării. » Posted By NEDEEA BURCA On 06/29/2010 @ 02:34 @ Ilinca Nu doamnă! Eu am pus problema declinării identităţii pentru că aceasta atrage după sine un plus de responsabilitate din partea „comentatorului” şi deoarece am avut impresia că discuţiile ar putea fi serioase şi la obiect. Pe de altă parte, am remarcat faptul că autorii/moderatorii se implică în discuţii folosindu-şi numele adevărate. Mi s-a părut civilizat să discutăm cu dânşii ca nişte persoane responsabile, si nu precum un cârd de… fantome. Poate că greşesc, dar chiar aşa stând lucrurile, vă asigur că nu „sar în sus de zece metri” dacă se întâmplă să fiu contrazisă. » Posted By NEDEEA BURCA On 06/28/2010 @ 19:21 @ Contează cum mă cheamă? » Posted By NEDEEA BURCA On 06/28/2010 @ 12:59 @ Contează cum mă cheamă? Stimată doamnă, stimat domn, » Posted By NEDEEA BURCA On 06/28/2010 @ 01:20 Principala virtute a intelectualului RECTITUDINEA MORALA, cu tot ce presupune acest concept. » Posted By NEDEEA BURCA On 08/01/2010 @ 12:30 Imi cer scuze… nu e vorba de lasitate, dar persoana care ma intriga prin acest tip de comportament mi-a fost profesor, ii datorez enorm din punct de vedere intelectual si nu numai, asa incat nu pot comite nedelicatetea de a da nume. Dar, cu atat mai mare este pentru mine stupefactia si dezamagirea… » Posted By NEDEEA BURCA On 06/26/2010 @ 01:53 Prin lipsa unei elementare culturi politice uneori, prin snobism alteori, acesta din urma putand fi melanjat cu un carierism si/sau oportunism de cea mai joasa speta! » Posted By NEDEEA BURCA On 06/26/2010 @ 00:50 Intelectualii de stânga merită respect? @ Pop Mda… despre pasajele care v-au placut mai putin se pare ca nu aveti nicio pofta sa pomeniti. Dar iarasi si iarasi: tema discutiei era cu totul alta. De unde rezulta ca inca n-ati izbutit sa cititi eseul d-lui Morar!Asa stand lucrurile, cum sa indraznesc a nadajdui ca veti pune mana pe alte carti care sa va lamureasca cum a fost si cum este cu intelectualii romani de stanga? » Posted By NEDEEA BURCA On 08/09/2010 @ 08:32 Domnule Vasile Morar, textul dvs. mi s-a părut extrem de limpede şi la obiect… poate si din pricină că gândesc aproape la fel… Va felicit pentru readucerea în atenţia cititorilor a unor intelectuali publici despre care se tace (aţi explicat şi motivele), în frunte cu Tudor Vianu. » Posted By NEDEEA BURCA On 06/26/2010 @ 00:38 Intelectualul şi alinierea formală Fireşte că sunt întru totul de acord cu ideea, dar îmi mărturisesc, totodată, scepticismul…De altfel, mă mir că nimeni n-a pomenit vreun cuvânt despre cartea lui Paul Johson, „Intelectualii”, tipărită (ca să vezi!), nici mai mult nici mai puţin decât la Humanitas. Scrisă cu verva şi aplombul caracteristice acestui autor, e o carte care îndeamnă la meditaţie.(Şi nici nu e singura de aceeaşi factură!). Oricum, se pare că intelectuali din toate timpurile au dat dovadă de micimi de tot soiul – asta ca să mă exprim elegant – şi, poate ar fi necesară o discutare mai serioasă şi mai nuanţată a „conceptului”. Daca studiem atent biografiile unora dintre cei mai cunoscuţi cărturari sau creatori – oameni care au scos la iveală opere care au schimbat, pur şi simplu, faţa lumii (în bine sau în rău)- ajungem lesne la concluzia că ceea ce îndeobşte numim „caracter” nu face parte, obligatoriu, din „fişa postului” de intelectual. Sigur, nu e o regulă generală şi ar fi minunat dacă aceia care işi atribuie, sau cărora li se atribuie calitatea de intelectual, si-ar îndeplini, la modul ideal, „funcţia socială”… Daca, de-a lungul timpului, lucrurile s-ar fi petrecut astfel (sau măcar în ultimele, hai să zicem, două secole), omenirea s-r afla într-un cu totul alt stadiu decât cel actual… » Posted By NEDEEA BURCA On 06/28/2010 @ 00:46 Nici una nici alta! Imaginea unui om politic adevărat nu trebuie să se confunde cu aceea a unui şmecheraş de duzină… indiferent cât de mulţi actanţi ai scenei politice româneşti n-au izbutit deocamdată să depăşească acest jalnic stadiu! » Posted By NEDEEA BURCA On 06/28/2010 @ 00:09Comments Posted By NEDEEA BURCA
În orice caz, „inflaţia” de folosofi de la noi, în momentul actual, mi se pare cel puţin hilară. Şi asta încă n-ar fi nimic, dar când îi vezi amestecându-se cu nonşalanţă în politică, călcând într-o disperare inclusiv peste ce-au scris/afirmat ei înşişi odinioară, nu poţi să nu te întrebi decă, de fapt, nu profită de „inocenţa” noastră…
În rest, cu privire la celelalte, gândesc şi eu aproape la fel. Dar nu aveţi, totuşi, impresia că necitirea cărţii face ca această discuţie să se transforme într-un schimb de replici mai mult sau mai puţin umorale? In loc să aducem argumente interesante şi să discutăm cu onestitate conţinutul unei lucrări, ne mărginim la „a ne da” unii altora „peste degete” ? Cui foloseşte aşa ceva? Şi pe cine credeţi că interesează?
„Faceţi vă rog ceva într-adevăr valoros şi veniţi înapoi în ţară, pregătiţi generaţii mai bune. Nu ar fi o idee?”
Stimată doamnă, stimate domn,
regret că vă dezamăgesc. Nu pot „reveni” în ţară pentru simplul motiv că n-am fost niciodată plecată (altfel decât în scopuri turistice, oricum foarte, foarte rar şi abia după anul de graţie 2000!). Apoi, ţin să vă asigur că eu una n-am susţinut nicicând că ideile mele ar fi mai bune decât ale altora! Excesul de imaginaţie vă joacă, aşadar un renghi – dvs. şi nu mie.
Nu fac nimic altceva decât să postez câteva gânduri pe care mi le-a stârnit O CARTE PE CARE AM CITIT-O (e foarte important să ştim exact despre ce anume vorbim) şi O FAC LA LUMINA ZILEI, DECLINANDU-MI IDENTITATEA. Altminteri, am să vă rog să vorbiţi despre „ideile mele” doar atunci când le veţi cunoaşte!
nu contează cum vă cheamă. Din punctul de vedere al celui care vă citeşte comentariul, contează doar că vă ascundeţi adevărata identitate – lucru care poate să aibă tot soiul de explicaţii, niciuna în favoarea dvs. – după cum important mi se pare si faptul că (aşa cum spuneti), nu aţi citit, de fapt, cartea.
Ma intriga, insa, si nu pot explica glisarea unor intelectuali de certa valoare si de formatie originara de stanga, indubitabil extrem de dotati, inspre tabara „idolilor” de care, in realitate nu-i leaga absolut nici un fel de afinitate electiva!
Ce sa-i faci?! Caldura mare!!!
Şi da, mi se pare absolut normal ca intelectualii „de stanga” sa se bucure de acelasi respect de care se bucură aceia „de dreapta”. N-are sens să explic, mi se pare de bun simţ. Cu atât mai mult cu cât autoproclamaţii „de dreapta” au izbutit sa ne dezamăgească, făcându-se copios de râs.
De speriat ar trebui să ne sperie doar extremele!
În ceea ce mă priveşte, eu înclin, totuşi, înspre dreapta liberală dar intelectualii publici de aceasta orientare sunt puţini si, fireşte, puţin cunoscuţi.
Apariţia întregului volum este foarte importantă deoarece toţi autorii oferă mostre de gândire liberă, lucru esenţial în acest moment şi, fireşte, alternative la ceea ce deja cunoaştem şi ne plictiseste peste masură. Inclusiv această greu de explicat obedienţă de care dau dovadă acum „idolii forului”. Pentru mine, întrebarea persistă, totuşi, sâcâitoare: de ce o fac? Nu reuşesc să pricep şi pace!
«« Back To Stats Page
Dar jurnalist? Asta în nici un caz! Infinit mai mult decât oamenii politici, jurnaliştii trebuie să respecte deontologia pe care meseria lor o incumbă şi să evite cu străşnicie orice derapaj de la normele ei etice!
Cum, însă, la noi în ţară, scara valorilor continuă să rămână răsturnată, acest domn se poate considera şi poate fi considerat orice, inclusiv jurnalist. Asta în vreme ce aceia care nu au dovedit apetenţă pentru compromisuri, ori au fost deja, ori urmează să fie eliminaţi din joc. Din păcate, acesta este un „subiect” pe care îl cunosc mai bine decât mi-aş fi dorit vreodată!