Date statistice despre acest sit

Comments Posted By Mitru Dumitru

Displaying 0 To 0 Of 0 Comments

Noica vs. Marcus

Mi se pare ca sunt aici doua probleme la care nu se poate raspunde deodata. Prima problema este daca Filosofia (ca disciplina) ar trebui sa fie autonoma ori sa fie din principiu conectata la cunoasterea stiintifica. A doua problema este daca discursul intelectualului public (de la noi) ar trebui sa iasa din matricea literar-filosofica pentru a lasa (mai mult) spatiu de joc discursului impregnat de categoriile stiintei. Respectabilul Mircea Flonta a tratat aceste doua probleme laolalta pentru a nu atinge pe nici unul dintre intelectualii publici si, de asemenea, pentru ca in biografia sa intelectuala aceste doua probleme se contopesc. De dragul analizei, as dori sa le tratez separat. La prima intrebare raspunsul ca „filosofia ar trebui sa fie stiintifica” ar fi, cred, excesiv. Motivul principal ar fi ca demersul pur stiinta nu este orientat de valori ci de succes (in sens logic sau in sens pragmatic). Daca Respectabilul Flonta ne arata cum anume stiinta poate integra componenta valorica (in sens moral si in sens axiologic) sunt gata sa admit ipoteza domniei sale. La a doua intrebare raspunsul este, evident, pozitiv. Pentru a fi mai clar voi pleca de la distinctia conceptuala posibila in limba engleza intre politics si policy. La noi discursul public este centrat pe politics, pentru ca in domeniul policy nu se pricepe nimeni. Nu vreau sa spun ca savantul ar trebui sa se limiteze la policy, dar vreau sa spun ca accesul lui la politics ar veni dinspre policy, ceea ce ar fi un lucru extraordinar. Adica, punand in joc categoriile expertizei, savantul face posibila abordarea de tip analitic a politicii in ansamblu. La noi expertii sunt niste oameni de sinteza (hegelieni si noicieni fara voie). Dar aici se iveste alta problema: cine scoleste expertii pentru a fi experti si, apoi, pentru a fi intelectuali publici? New Europe College?

» Posted By Mitru Dumitru On 08/02/2010 @ 13:16

Ce model e mai apropiat intelectualului român?

Totusi, pe cand dadeam foc la cazane mi-am adus aminte de o chestie. Iaca:

Audaces et insoumissions: Penser l’existence avec Emil Cioran et Léon Chestov, Vendredi 23 avril de 9 h 30 à 17 h 30

Intervenants :
Ramona Fotiade (Université de Glasgow, présidente de la Société d’Études Léon Chestov), Apothéose du déracinement: l’exile et la subversion de la raison chez Cioran et Chestov.
Aurélien Demars (Université de Lyon 1), La mort selon Cioran et Chestov.
Nicolas Cavaillès (philosophe et traducteur de littérature roumaine), Ecriture et révélation. Cioran, Chestov, Pascal.
Simona Modreanu (chef de la chair de français à l’Université de Jassy, Roumanie, auteure de la monographie Emil Cioran/Oxus), Cioran, Chestov et la tentation du vide.

» Posted By Mitru Dumitru On 08/06/2010 @ 12:18

NU am nici o indoiala ca stiti mai multe decat mine. Daca spuneti dumneavoastra asa, inseamna ca stiti mai multe. Imi pare rau si imi cer scuze pentru naivitate. La noi in atelier ne vin tot feul de idei. Important este sa iasa la iveala adevarul, prin dialog. Va multumesc.

» Posted By Mitru Dumitru On 08/06/2010 @ 08:42

Doar o vorba: In faza sa creativa Nietszche era, din punct de vedere psihologic, un fel de maniac (de unde si impresia de vitalitate teutona ce se se degaja din scrierile sale) pe cand Cioran a fost mereu un depresiv si un plangacios, adica exact contrariul lui Nietzsche (poate mai putin in „Schimbarea la fata…”, dar si acolo). Nietzsche e plin de hohote de ras, iar Cioran de „lacrimi [pentru] sfinti”.

» Posted By Mitru Dumitru On 08/05/2010 @ 11:11

Autorul spune ca intelectualul roman este un tip hibrid… Aceasta clasificare este pertinenta, dar trebuie precizat ca e vorba de epoca Luminilor plus romantismul. Chiar referintele sunt la autori din aceasta perioada. Eu nu l-as include pe Kant in tipul german, chiar daca el este prin excelenta ganditorul german. „Figurile cardinale” ale transferului cultural despre care discuta autorul la pagina 146 sunt mai degraba Hegel si Fichte.
Apoi, doar de dragul teoriei, eu cred ca mai exista un tip de intelectual semnificativ incepand cu a doua jumatate a sec al XIX, dar sufocat – ca model – la inceputul sec XX: intelectualul rus. Asta ar ajuta poate la stabilirea unei filiatii mai complexe atunci cand discutam de acel tip de intelectual „funciar diferit de cel occidental … mai apropiat doar de cel german” (pp. 148-149). De exemplu Petre Tutea sau Emil Cioran. Daca privesti dinspre Paris, Cioran seamana mai mult cu Sestov decat cu Ionesco…

» Posted By Mitru Dumitru On 08/02/2010 @ 14:38

Lucian Nastasă Kovacs: Intelectualii publici și libidoul puterii

Nu inteleg cum pot fi analizati in acelasi capitol intelectualii publici care exercita hegemonia asupra discursului public si acei „misérables” cu diplome care il supara atat de mult pe autor. Pentru a legitima o astfel de intreprindere nu exista decat doua modalitati: ori se arata cum circula puterea de sus in jos si viceversa (si atunci avem o microfizica dinamica a puterii), ori se mizeaza pe opozitia statica dintre intelectualii publici si plebea universitara pentru a arata catastrofa la care conduce hegemnia plus mimetismul. In ambele situatii, la mijloc ar trebui sa se afle dezirabila „clasa de mijloc a spiritului”. Dar nu rezulta din articol, ci numai din titlul de pe coperta, daca iti amintesti de el si daca te intrebi de ce autorul nu abordeaza problema plagiatului stiintific din perspectiva structurala. Dar asta iti deschide apetitul pentru alte intrebari, de exemplu: daca nu te faci intelectual public cu diplome, atunci nu are rost sa vorbim despre diplome si, prin urmare, nici despre plagiat. Care este miza, atunci? Pentru discutia despre intelectuali, putere si diplome, „provocarea prietenului Sorin Antohi” nu e mai putin relevanta decat analiza cazului Catalin Turliuc. E mai usor sa discuti pe clasici…

» Posted By Mitru Dumitru On 08/02/2010 @ 14:09