Date statistice despre acest sit
Displaying 0 To 0 Of 0 Comments @diogene » Posted By Ilinca On 05/27/2011 @ 18:00 @diogene » Posted By Ilinca On 05/23/2011 @ 13:47 Credeti sau sunteti sigur? » Posted By Ilinca On 05/22/2011 @ 09:52 Vreti sa detaliati? Urmaresc dialogul si nu reusesc sa-mi dau seama in ce sens gasiti afirmatia (si nu concluzia) de mai sus pripita, mai ales ca nu este o generalizare. » Posted By Ilinca On 05/20/2011 @ 11:21 Experții Români în viziunea lui Lucian Sârbu @Marius CD » Posted By Ilinca On 11/03/2010 @ 21:52 M-am intrebat de multe ori de unde vine dorinta multora de a-si „infrumusetza” CV-ul cu tot felul de diplome obtinute pe la diverse simpozioane, cursuri si intalniri „de specialisti”. » Posted By Ilinca On 11/03/2010 @ 12:38 Sindromul Uriah Heep lansat de dl. Tismăneanu trădează o mentalitate de ”stăpân” „”in acest articol victimizati un onest cetatean roman de origine evreiasca””” @Diogene, cred ca nu ati inteles nimic din articolul de mai sus, eventual ati luat ce v-a convenit. Din comentariile dvs pe acest forum am dedus ca aveti o mare problema, o idee fixa si nu m-ar mira sa va considerati si dvs „victimizat” la fel ca personajul din articol. » Posted By Ilinca On 07/10/2011 @ 18:07 Ma refeream la o anumita decenta dictata de momentul respectiv. » Posted By Ilinca On 11/05/2010 @ 21:51 Despre resentimente dar in alt registru. De azi dimineatza toata presa romaneasca trateaza acelasi subiect, moartea lui Adrian Paunescu. Tot felul de personalitati mai mari sau mai mici si-au exprimat parerile, condoleantele, regretul, multumirile etc. Pot accepta tonul acid si vehement al cuiva fata de ce a fost A. Paunescu, pot citi randurile critice fata de acesta ca poet, ca om politic, ca bufon-menestrel la curtea dictatorului. » Posted By Ilinca On 11/05/2010 @ 17:17 @Hedda » Posted By Ilinca On 11/04/2010 @ 11:04 @hedda » Posted By Ilinca On 11/04/2010 @ 09:42 @hedda » Posted By Ilinca On 11/03/2010 @ 16:38 @Hedda » Posted By Ilinca On 11/01/2010 @ 17:47 @Hedda @Bogdan Duca » Posted By Ilinca On 11/01/2010 @ 08:34 Este grebla cel mai vechi cuvânt omenesc? A fost el folosit de Shakespeare? Se pare ca sunt la moda teoriile revolutionare ce neaga „adevarurile” evidente cu care ne obisnuisem. Nici macar Freud nu a scapat… » Posted By Ilinca On 09/18/2010 @ 08:44 Idolii forului în zi de târg sau despre oralitatea primară a culturii române Si sunt unii care se plang ca sunt prea multi clowni si prea multi bufoni ai regelui in » Posted By Ilinca On 07/27/2010 @ 23:23 @als » Posted By Ilinca On 07/27/2010 @ 18:25 @als » Posted By Ilinca On 07/27/2010 @ 09:32 @als „”pt k, irl, nici nu stau de vorba cu persoane cu ascendenta de la ‘vatafiana’ in jos Va inteleg, si femeia de serviciu a imobilului unde locuiesc, „schimbadu-si” statutul social si deci „avansand”, vrea sa uite de unde a plecat si nu mai discuta cu fostele colege( dixit inlocuitoarea individei), decat probabil in lumea virtuala. » Posted By Ilinca On 07/26/2010 @ 21:35 @als Nu eu am folosit prima cuvantul „indezirabil”. In general cand nu sunt de acord cu ceva nu ma jenez sa o spun, ce-i drept poate nu in stilul dvs ( enervant pentru unii, amuzant pentru altii). » Posted By Ilinca On 07/26/2010 @ 15:13 @als PS Nu va mai plangeti atat de mila! Indezirabile au fost ideile dvs; personal nu am facut nici o diferenta intre @als si @pop, chiar daca v-am recunoscut destul de repede( aveti o „amprenta” inconfundabila!). » Posted By Ilinca On 07/26/2010 @ 08:47 @SAM II) CV » Posted By Ilinca On 07/25/2010 @ 23:47 I) Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la prima lectura a acestui articol ( l-am recitit zicandu-mi ca poate eram prea obosita si nu am inteles bine). Pe urma surpriza s-a transformat in enervare, finalizandu-se cu o oarecare parere de rau. » Posted By Ilinca On 07/23/2010 @ 23:55 Alina Mungiu crede că Idolii forului ar fi putut face mai mult De acord cu dvs ca imediat dupa ’90 au existat alte prioritati. Numai ca nu cred in prioritatile ce dureaza 20 de ani. In schimb sunt convinsa ca nimeni nu este de neinlocuit si ca una din prioritatile adevaratilor intelectuali ( ramane sa definim notiunea de intelectual, s-ar putea sa existe opinii diferite pe aceasta tema) este sa contruiasca si o scoala, sau cum vreti sa o numiti, urmasi in domeniul respectiv, astfel incat sa existe un adevarat schimb intre generatii si nu doar o simpla inlocuire. » Posted By Ilinca On 07/20/2010 @ 13:56 @pop » Posted By Ilinca On 07/19/2010 @ 18:06 Marturisesc ca nu inteleg pozitia autoarei articolului fata de acest demers al lui SAM & comp. Printre comentariile de pe site-ul RL este unul, al lui @adrian ( poate este aceeasi persoana cu cea care a postat aici), comentariu ce mi se pare foarte realist. » Posted By Ilinca On 07/17/2010 @ 11:10 A citit dl Gallagher cartea Idolii forului? Marturisesc ca mi se pare mult mai interesanta seria de articole scrise de Alina Mungiu in Romania Libera sub titlul ” Tradarea intelectualilor” decat parerea lui T.G. despre acelasi subiect. » Posted By Ilinca On 07/08/2010 @ 09:24 Începuturile enciclopedismului amator la gurile Dunării http://www.ohio.edu/chastain/dh/heliad.htm Cred ca acesta este articolul complet din enciclopedia respectiva dedicat lui HR. » Posted By Ilinca On 07/04/2010 @ 12:44 Paul Cernat accentuează în Observator Cultural miza ideilor Idolilor forului @George Dragomir @all » Posted By Ilinca On 07/04/2010 @ 09:20 @paul cernat » Posted By Ilinca On 07/03/2010 @ 18:20Comments Posted By Ilinca
Cum spuneam, sunteti genul de individ caruia ii place sa creada ( sau sa se creada) ca oricum celalalt nu intelege nimic, porneste de la o premiza gresita, are o logica deficitara, este plictisitor etc, asa ca nu se merita efortul unui raspuns coerent.
A invoca asemenea pretexte pentru a se eschiva de la a da un raspuns ( pe care sigur nu-l aveti) este nu numai o mostra de superficialitate dar si jignitor la adresa interlocutorului ( interlocutorilor).
Dar probabil, bruma de educatie pe care o posedati nu va permite sa realizati acest lucru.
Multumesc pentru sfaturi: eu macar vad ceva cand ma uit in oglinda, dvs nimic…..
Va imaginati ca puteti afirma orice despre oricine si oricand, fara sa aduceti nici un argument. Nu se pune problema de „a-mi fi dator cu ceva” ci de dialogul pe un forum public, de bunul simt si respectul necesare pentru acest dialog. Atata timp cat vi se pune o intrebare la obiect si dvs raspundeti aiurea ( chiar jignitor) v-ati auto-definit. Evident, puteti sa va credeti oricat de destept, cu o logica pe care eu nu o am, puteti gandi ca plec de la o premiza gresita, nu inteleg profunzimea frazelor dvs, toate acestea nu va fac mai mult decat sunteti: o persoana ce-si ascunde superficialitatea in fraze fara sens si care refuza sa raspunda la intrebari clare…..pentru ca nu are ce.
Cum spuneam, mormaiala placuta, chiar ca mi-am pierdut timpul cu dvs.
PS Va sugerez un blog personal in care puteti sa va manifestati la adevarata valoare, alegandu-va interlocutorii pe masura acestei valori si raspunzand numai la intrebarile ce va aranjeaza. Asa fac oamenii „curajosi”.
Va inteleg raspunsul curajos: gasiti mai interesant sa mormaiti singur in butoiul personal decat sa aduceti argumente la ceea ce afirmati. Nimic rau, numai ca in acest caz precis, al dvs, butoiul suna a gol….
Mormaiala placuta si multumesc pentru ” lamurire”.
Intr-un fel aveti dreptate: sa te plangi ca ai fost dat afara de la pseudo-universitatea DC este mai degraba ilar dar, exista un dar:
-Lucian Sarbu nu este consilier prezidential,
-are dreptate in privinta CV-ului lui Fota: este un dezastru de impostura academica si mediocritate.
Nenorocirea este ca sunt si alti consilieri ( e toate soiurile) in aceasta situatie, de aceea cred ca a aminti situatii din acestea nu este de prisos. Dimpotriva.
Pare a fi o adevarata epidemie in acest sens, iar in aparatul guvernamental (si tot ce tine de politic) acest fenomen a ajuns un fel de competitie: cine are mai multe diplome, de preferinta in domenii cat mai diferite.
Si revin la ce spuneam acum ceva timp ( cand am inceput sa comentez pe acest forum): este o greseala fantastica sa te crezi specialist in nu stiu cate domenii diferite, sa crezi ca reusesti sa o carte de vizita serioasa cu acest etalaj, grotesc i-as spune, de pseudocompetentze.
Marturisesc ca am ras in hohote citindu-va fraza cu care am inceput comentariul si pentru moment mi s-a parut una din acele faimoase perle de la bacalaureat: „in aceasta opera autorul vorbeste despre Ion ce era nemultumit ca nu are destul pamant”.
Si in sensul pozitiv si in cel negativ. Oricare din extreme mi se pare o lipsa de respect, iar respectul, ca sa-l obtii trebuie sa-l si acorzi. In plus, de la oamenii ce se considera superiori celorlalti ai dreptul sa ceri mai mult decat de la un nea Gica jurnalist, gata la orice compromis ce-i permite sa-si scrie articolul.
In tot acest ghiveci mediatic apare si articolul lui Vladimir Tismaneanu de pe Hotnews; evident, populatia mioritica nu putea sa se lipseasca de parerea dansului!
Dar Paunescu este asa de ani de zile, era la fel si acum 10 ani, si cand s-a retras din viata politica, si ieri pe patul spitalului. Sa scrii doar la cateva ore de la decesul unui om aceste randuri ( chiar daca meritate) imi da impresia unui stol de corbi ce asteapta hulpavi, rotindu-se in tacere, ca vietuitoarea de jos sa-si dea duhul. Iar dupa asta se reped cu zgomote stridente sa o sfasaie.
Oare ce resentimente anima unele persoane de ajung sa se comporte in acest mod primitiv?
Nivelul discutiei a fost coborat de intrarea dvs cu bocancii plini de noroi luandu-l pe „tu” in brate.
Cules placut de portocale!
Imi faceti impresia unui bagator de seama a carui preocupare actuala este „Influenta fizicei cuantice
asupra coacerii lamailor si portocalelor” totul coroborat de participarea autorului la discutii neinteresante cu singurul scop de a le face interesante! Interesant, nu?
PS Daca faceti atata caz de cum trebuie sa ne adresam unul celuilalt, va reamintesc ca ati inceput sa ma tutuiti de parca am fi jucat sotronul impreuna! Stiu ca nu este cazul, pe vremea aceea dvs citeati „Jurnalul de la Paltinis” si va preocupati deja de aspectele moderne ale fizicei cuantice in dezvoltarea gandirii copiilor.
PPS Ceva mai multa logica ( sau mai putina rea credinta) nu v-ar strica: accept parerea dvs despre ceea ce scriu in virtutea faptului ca fiecare este liber sa-si exprime parerile. La pareri stati bine, la argumente nu prea.
Mai incercati!
Poate dvs nu ati observat inca dar lumea evolueaza, volumul de cunostinte se mareste si intr-un fel paradoxal, daca in anumite domenii un om poate inlocui 5 pentru acelasi rezultat, in altele se intampla pe dos. Lasand la o parte faptul ca interpretati ” problema inlocuirii” intr-o maniera proprie ce va avantajeaza la prima citire parerile, nu vad nimic senzational in ceea ce afirmati.
Uitati-va la grupurile de cercetare actuale (indiferent de domeniu): le puteti compara cu cele de acum 15 -20 de ani? V-ati pus intrebarea de ce oameni de stiinta ce au lucrat singuri sau intr-un grup extrem de redus, acum fac parte dintr-o echipa? Cum spuneam, chiar daca dvs nu v-ati dat seama, lumea evolueaza, cunostintele se acumuleaza intr-un ritm teribil si este nevoie de mai multe persoane ca sa puna o oarecare ordine in acest volum de noi cunostinte, sa continue aceasta evolutie. Este un fapt natural si daca doriti putem discuta despre el, ceea ce ne va readuce la problema pusa de „Idolii forului”, aceea a adevaratei competentze intr-un domeniu versus o imprastiere in mai multe.
Cat despte „tacerea este de aur” sau cum vreti sa exprimati acest fapt, este adevarat in anumite cazuri.
Daca sugerati ca ceea ce am scris pana acum au fost numai prostii, accept, este parerea dvs. Dar atunci va intreb: de ce ati raspuns, de ce v-ati bagat in discutie daca nu-i nimic interesant?
In alta ordine de idei, daca tineti asa mult la acest dicton poate nu ar strica sa-l transmiteti si mai „departe” ( era sa scriu „mai sus”), nu de alta, dar in ultima perioada geniile neintelese ale plaiurilor mioritice s-au intrecut care mai de care in a lua cuvantul si a-si expune parerea, indignarea, cateodata chiar si goliciunea.
Si uite ca a venit frigul. Brrrr……..
A-ti spune parerea nu poate fi fals. Poate fi fals ceea ce spui ( asta se poate discuta cu argumente pro si contra) dar nu faptul de a spune!
Eu vorbesc despre dreptul fiecaruia de a spune ceea ce gandeste despre un om, un fenomen, un obiect…fara sa existe ceva ascuns in spatele acestei actiuni.
V-am intrebat care ar fi alternativa: sa tac? sa tacem? sa aprobam tacit sau sa vorbim ” in spate”? Vi se pare poate mai corect, mai nobil, sa se procedeze asa?
Avand in vedere ca V. Tismaneanu si altii ( inclusiv dintre autorii volumului „Idolii forului”) sunt universitari o sa va pun o intrebare. La o conferinta, daca esti un tanar student sau un tanar universitar si vrei sa faci o remarca pe marginea prelegerii respective, poate pentru ca ai o nelamurire sau poate ai detectat ceva gresit( se intampla), sau pur si simplu ai o critica pertinenta trebuie sa te abtii pentru ca „esti tanar si nu ai publicat nu stiu cate carti si nu stiu cate articole” deci nu ai experienta necesara ca sa te adresezi ” maestrului”? Mi se pare de o falsitate cutremuratoare si daca sunt situatii cand se intampla asa ceva, in nici un caz nu aduce nimic pozitiv !In plus, exact atunci te-ai purta ca o adevarata sluga.
Si inca ceva: unul din principiile mele de baza este acela ca nimeni nu-i de neinlocuit. Atata timp cat accepti ca nu esti unicul / unica
persoana potrivita intr-un anume loc, ai chiar o libertate mai mare si un alt fel de a privi pe cei din jurul tau.
Mie mi se pare ca exact asta s-a intamplat: oameni ce s-au crezut de neinlocuit pana la sfarsitul vietii se simt amenintati, se simt jigniti de alti oameni ce nu fac decat sa-si spuna parerea. In plus oamenii se schimba considerabil atunci cand isi schimba statutul social. Luati-l pe IT Morar la inceputul carierei si comparati-l cu cel de acum! Luati-l pe Avramescu cand era un oarecare post-doctorand umbland din bursa in bursa si comparati-l cu tipul imbuibat si plin de sine de acum.
Personal nu-mi plang de mila: nu astept sa iau locul nimanui, nu invidiez pe nimeni dintre cei mentionati , simt doar o tristete cand vad ca a-ti spune parerea in Romania mileniului 3 devine automat atac la persoana, sau inseamna neaparat ca ai un interes ascuns. Eventual ca stai cu toporul dupa usa asteptand semnalul ” la lupta, bai!”. O viziune redusa a unei sau unor persoane ce se ghideaza dupa „cine nu-i cu noi este impotriva noastra”.
Si ce ar fi trebuit sa fac? Sa plec capul si sa accept tacit toate etichetele? Etichete, care nu mi se pun numai mie sau vecinului: este o generalizare prea simpla sa spui ca oamenii ce-si spun parerea ( diferita de a altora) sunt neaparat ranchiunosi si invidiosi.
In plus este vorba si de altceva: asa cum V. T. remarca in ultimul timp nenumarate luari de pozitie (anonime sau nu) ce nu-i convin si eu remarc nenumarate raspunsuri, incercari de explicatii, rabufniri de furie la aceste comentarii, articole. Si toate ajung mereu la acelasi punct: oamenii respectivi (ranchiunosii si invidiosii) nu o fac decat pentru a lua locul „favoritilor” actuali….
Mai sa fie: ma si vad la Cotroceni in locul lui Avramescu dand sfaturi pretioase presedintelui despre care chiar Plesu a recunoscut ca are nevoie mai degraba de o ordonanta decat de un consilier! Unora le este atat de teama sa nu-si piarda pozitia caldutza incat vad adversari si potentiali inlocuitori la orice colt de….comentariu.
Si da, sunt destul de bataioasa, poate chiar mai mult decat altii, pentru ca nu suport mediocritatea ridicata la rang de valoare. Probabil si pentru ca am alte valori. Uitati-va la autorii cartii amintite de V. T. Ce are sa explice bufonul de Morar uns (din cate am inteles) consul la Marsilia ( O tempora, o mores!) despre resentimentele altora? Resentimentele le-a avut sigur el cand a vazut reactiile la anuntul privind „Marsilia”. Iar reactia mea nu este una de invidie ci de dezgust: acest ultim exemplu este edificator despre starea societatii romanesti, despre „competente” si „oameni de valoare”. Si despre tolerarea acestor acte la orice nivel, ba mai mult decat atat despre promovarea lor ca singura politica posibila.
As adauga la comentariul dvs ca aceste comparatii: „ce-ati facut voi mai mult decat noi sau altii?” denota nu numai o incercare naiva de a se justifica dar, mai rau, o superficialitate in aprecierea oamenilor si realizarilor lor. Comparatiile nu numai ca le faci la varste apropiate dar si in domenii identice, in situatii relativ apropiate. Si atunci cand generalizezi, nu poti stii cine, ce a realizat, daca este sau nu mai important decat ce ai facut tu. Bineinteles, pentru cine tine sa faca astfel de comparatii.
Unele din noile teorii propuse de specialisti si amatori sunt, evident, un fel de „hai sa ne aflam in treaba”. Altele….sunt discutabile. Sau macar amuzante.
PS Cine este „moderatorul”? Adica autorul articolului?
„lumea intelectuala romaneask”…..
Noroc cu ploaia ca mai spala praful.
Vacanta placuta @als!
Sunt convinsa ca echipa „IF” citeste cu mult interes sfaturile dvs despre strategie, spirit de echipa si principiul calauzitor.
Eu imi asum rolul de spectator si-mi marturisesc dorinta ca spectacolul sa fie cat mai reusit, fara fluieraturi si rosii stricate aruncate pe scena…sau cat mai putine.Cum spuneam, loc este pentru toata lumea, oricum cel obtinut dand din coate nu este neaparat locul cel mai bun.
Nu sunt atat de „Sus” incat sa nu percep corect fenomenul, dar nici atat de jos incat sa las sa treaca orice in speranta ca ” las’ ca merge si asa”.
Inteleg ca va plac bananele ( de fapt asta era intrebarea nu ce faceti cu cojile si de ce), vestea buna este ca, nu de mult, citeam in ziare ca Romania a ajuns o tara bananiera.
PS Cred ca lumea se amuza teribil de aceasta discutie…ma rog, cei ce nu au plecat inca in vacanta.
1) Eu nu vad situatia ca pe un conflict. In orice caz, eu nu ma simt in mijlocul unui conflict, sunt doar un spectator ce-si rezerva dreptul de a aplauda cand crede de cuviinta.
2) Gasesc ca-i ipocrizie curata sa nu spui ce gandesti, ca-i vorba de „prieteni” sau de „dusmani”…Iar in situatia prezenta sa aplauzi ce nu-i de aplaudat si sa critici ce nu-i de criticat ( doar ca sa fii „politiquement correct”) este o arma ce se poate intoarce impotriva ta la un moment sau altul.
3) Personal, regret mai degraba ce nu am facut decat ce am facut.
4) Dupa cum constatati ii dau satisfactie autoarei articolului de mai sus, continuand cu aceste postari cu iz de targ intr-o zi de vara.
5) Catarandu-va pe arborele genealogic din creanga in creanga se pare ca ati ajuns prea sus ca sa mai puteti cobori. Si va mai scapa si cate o coaja de banana in capul bietilor muritori de rand……
6) Sunt convinsa ca vazuta si auzita de din varful arborelui cea mai mare parte a populatiei sufera de „l’esprit de d’escalier”….Daca ati cobora pe pamant ati „auzi” mai bine ( de vina-i zgomotul frunzelor, cu certitudine!).
O seara placuta!
Si nu este cazul sa exagerati: chiar si cand semnati @pop si scriati fara „k”uri era clar de ce parte a balantei inclinati. Iar de cand ati revenit la @als nu v-a dat nimeni una in cap, nici nu v-a trimis la plimbare.
Personal nu am veleitati de vataf pe mosia boierilor si cred intr-o schimbare fie ea cat de mica. De unde si schimbul acesta de mesaje.
De altfel este suficient sa-mi amintesc articolul lui Mircea Mihaies din EvZ de azi ca sa realizez ca este efectiv nevoie sa se intample ceva, sa se trezeasca lumea la realitate, sa se schimbe ceva…..
Probabil sunt naiva dar nu cred ca proiectul respectiv se asorteaza cu idei de genul ” conteaza cine esti, nu ce spui”. Si da, am o imagine „idilica” despre „THIS country” in care nu ma mai regasesc deloc. Mai precis pendulez intre orase prafuite unde „librarie” a ajuns cuvant de dictionar, cu parcuri din ce in ce mai mici si murdare, „doamne elegante” ( versiune mioritica) ce mananca seminte, parveniti ce conduc masini sport etc si pe de alta parte carari de munte unde nu intalnesti decat cativa oameni pe zi, miros de cozonac in dimineatza zilei de Craciun si copii saraci dar curajosi ce merg si doua ore pe jos ca sa ajunga la cea mai apropiata scoala.
Nu-i asta naivitate?
Dar pot sa cred si sa sper ca macar oamenii inteligenti pun accentul pe continut si nu pe forma.
Va inteleg si chiar apreciez intr-un anume fel incercarea de a gasi o explicatie articolului colegei dvs.( probabil din spirit de echipa) dar cred ca omiteti ( cu buna stiinta sau nu) anumite detalii. Inaintea acestui articol, colega dvs a avut o interventie pe forumul O.C. ( la cel de-al treilea articol al lui P. Cernat) in care declara a propos de un anume comentariu, citez „””poate singurul comentariu care aduce in atentie mizele proiectului \”Idolii forului\”, acelea de \”toleranta\”, \”pluralitate de pareri\”, \”comentariu argumentat\” „””
Acel „poate” indulceste putin fraza, dar, sa fim seriosi, ideea era cat se poate de clara: ceilalti bat apa in piua pe langa subiect!Doar daca presupunea ca pe acel forum sunt numai „trolli”, cu una-doua exceptii, presupunere destul de fantezista.
Din pacate ( si nu pentru mine, nici pentru ceilalti comentatori) genul acesta de atitudine nu aduce nimic bun proiectului de care vorbeam, dimpotriva. Inteleg ca doriti sa indulciti pilula dar va asigur ca nu sunt unica ce a remarcat tonul superior al colegei dvs. de proiect; chiar daca putini sunt cei care scriu pe acest forum sau/si cel al O.C. sunt mai multi ce citesc si trag concluziile de rigoare.
Si din pacate ( iar „din pacate”!) nu este vorba numai de atitudinea fata de comentarii, comentatori etc ( atitudine ce la urma urmei poate fi inteleasa chiar daca nu si acceptata) dar sunt si alte afirmatii in articolul respectiv greu de digerat prin prisma proiectului dvs.
O alta greseala ( dupa parerea mea) a autoarei acestui articol este aceea de a combate afirmatiile Alinei Mungiu referitoare la CV-uri- comparatie de CV-uri prin argumente ce nu se potrivesc deloc situatiei.
Poate ca notiunea de CV este putin rigida si denota doar o insiruire de diplome obtinute, stagii, invitatii, conferinte, articole, carti etc. ceea ce la o prima lectura poate impresiona un cititor neavizat sau pur si simplu poate induce in eroare ( in sens negativ sau pozitiv). Dar, ca ne place sau nu acest CV face parte din viata noastra profesionala, suntem evaluati in functie de el si noi la randul nostru judecam alte persoane ( macar intr-o prima faza) dupa CV-ul lor, adica dupa realizarile lor profesionale. Asa ca, sa faci abstractie de el mi se pare imposibil, atunci cand sustii o cauza si vrei sa demonstrezi ca ceva nu merge.
Ca orice proiect, ceea ce conteaza sunt ideile dar si pertinenta lor. Evident, in teorie poti sustine orice, poti afirma tot ce-ti trece prin cap, important este sa existe si o doza de realism. Si in acest sens calitatile autorilor proiectului sunt determinante. Nu ati evaluat niciodata un proiect? Nu v-ati uitat si la competentele ( termen la moda, se pare) autorilor? Nu v-ati pus intrebarea daca respectivii sunt capabili sa concretizeze acele idei?
Acolo unde a gresit Alina Mungiu ( si SAM a remarcat imediat asta) a fost comparatia complet aiurea intre oameni din generatii diferite, domenii diferite, care au trait si traiesc poate in medii culturale, sociale, politice diferite. Toate acestea fac ca orice comparatie sa devina fortata, ar trebui sa se tina cont de mult prea multi factori ca sa se obtina un rezultat cat de cat pertinent. Si aici scartaie de fapt „intrebarea” Alinei MP. Faptul ca se intreaba ( mai mult sau mai putin retoric) care sunt realizarile „contestatarilor” mi se pare mult mai natural decat dorinta de comparatie fortata.
Si tot aici remarc o contradictie flagranta intre acest aspect pus in evidenta de Mona Momescu si o alta problema ridicata de dansa, aceea a identitatii comentatorilor! Acestia, urmand exemplul autorului „ce-si onoreaza cititorul” ar trebui sa-si asume fiecare identitatea reala. De ce oare, asta nu este foarte clar.
Incerc sa-mi imaginez ce s-ar intampla daca as semna comentariile cu numele meu real. Care ar fi diferenta? S-ar schimba ideile comentariilor mele?Ce ati putea afla despre mine? Ce fac, ce realizari am, unde traiesc etc. Pe scurt , franturi din CV-ul meu si atat ca doar nu o sa convocati o adunare generala ca sa me prezint si sa-mi puneti intrebari „in direct”. Dar parca CV-ul nu conteaza, nu-i determinant dupa cum sustinea autoarea articolului. Importante sunt ideile, argumentele, implicarea, nu?
M-ati admira sau dispretui mai mult daca ati afla ca sunt o biata invatatoare dintr-un sat de munte sau cineva care si-a abandonat cariera si-si creste copiii? Nu cred, comentariile mele tot acelea ar fi. Deci, conteaza sau nu CV-ul ca sa judeci actele unei persoane, chiar persoana in sine? Dar un proiect? Cum gasim calea cea mai buna?
Referitor la „identitate” mi-am imaginat o secventa amuzanta: un invitat la o conferinta refuzand la final sa accepte intrebari si comentarii de la persoane care nu-si declina identitatea, eventual cu actele in mana, ca deh, un badge poate fi usor falsificat…..as vrea sa cred ca nu se va ajunge la asemenea aberatii.
In definitiv putem vedea totul ca pe o conferinta in care autorii isi prezinta ideile si publicul face comentarii, pune intrebari sau se amuza…..
Sper ca am plictisit macar o persoana-doua si enervat cateva.
Altfel totul ar fi prea uniform ………
Si mai sper ca nu se vrea ca acest forum sa devina doar o platforma de aplauze si comentarii pozitive. In ceea ce ma priveste, chiar daca gasesc o idee foarte buna proiectul respectiv ( ca proiect!), nu voi ezita sa-mi spun parerea chiar daca nu va fi pe placul autorilor.
PS Scuze pentru eventualele greseli, nu am nici timp si nici forta sa recitesc si eventual sa corectez.
Poate autoarea nu-si da seama, dar de la inceput a incercat sa convinga publicul ca pe dansa nu o intereseaza atat continutul comentariilor( ce sa mai vorbim de comentatori!) cat simbolul acestui continut privit prin ochi de …specialist. Adica un fel de materie prima, livrata in fiecare zi ( cu mai multe sau mai putine k-uri, racnete si hahaieli) folosita intr-un scop foarte nobil.
Am avut in fata un tablou: „coordonatoarea si cobaii” ( dublul „co” este involuntar, va asigur) in care acestia din urma se reped voiosi la bananele oferite, aruncand si cojile pe jos ( ca deh, suntem tara balcanica ) sub privirea vag dispretuitoare, eventual curioasa a celuilalt personaj. Personaj situat, evident, undeva intr-un turn de fildes departe de isteria targului si cojile de semintze aruncate cu nepasare mioritica.
As fi trecut peste aceasta impresie, in definitiv fiecare are dreptul la parerea sa si cine sunt eu sa ma ofuschez ( exista termenul?) de parerea unei autoare si coordonatoare ( vad ca tineti la acest titlu) daca nu realizam ca acest articol reprezinta un fel de dat cu stangul in dreptul si pe urma direct in capul proiectului prezentat nu de mult. Pentru ca respectiva carte eu asta o consider: o idee, un proiect. Si ca orice proiect are nevoie de argumente, sustinere si de alte idei noi. Si tot ca orice proiect, atunci cand este prezentat publicului ( asa cum el este el, imperfect, poate si incult) trebuie sa te astepti la orice tip de reactie, de la aplauze frenetice la aruncat cu oua ( desi pe criza asta este de asteptat pietre ). Faptul ca reactiile sunt asa cum sunt, unele exact pe langa gard, altele, mai putine ce-i drept, in varful parului este cat se poate de normal. La fel, faptul ca nu se leaga o adevarata conversatie este la fel de normal. Sunt foarte putini cei care au comentat pe marginea cartii sau a ideilor continute de articolele cartii ( recunosc , nu-i acelasi lucru, primii au un avantaj, poate si de aceea vad lucrurile mai „intelectual”). Deci este foarte greu de imaginat ca din aceasta multime nu prea numeroasa se va detasa o majoritate cu oarecare afinitati incat sa dea nastere la o discutie constructiva ( si serioasa, ca sa nu zic sobra!!!). Un universitar stie ca pana si la o conferinta cu o tematica bine stabilita, in momentul „intrebarilor”, discutia poate degenera si ajunge intr-un loc unde nimeni nu visa si asta intr-un foarte scurt timp si fara o participare masiva. Este normal, logic, as spune: o remarca implica o intrebare, intrebarea aceasta da nastere la o mirare, mirare ce se continua cu o alta remarca ce genereaza o alta intrebare si rapid se ajunge la o problema diferita de cea initiala. Deci, ce este anormal in amalgamul de comentarii pe marginea cartii si a parerilor despre ea? Mi s-ar parea chiar plictisitor si artificial sa fie invers!
Cred ca ajunge pentru seara aceasta, daca voi gasi energia necesara ( greu sa fii cobai!) mi-ar placea sa vorbesc ( adica sa monologhez cazuta in propria admiratie!!!) si despre CV-uri, rolul acestora , contradictiile din articolul de mai sus si identitatea comentatorilor. Totul in sos de targ de duminica.
PS Am o vaga impresie cum ca „l-am luat” si pe @als la lipsa de modestie!!!
Cat despre intrebarea pusa, singurul raspuns pe care vi-l pot da este urmatorul: depinde de scriitorul respectiv.
Nu-i nimic nou in articolul la care faceti referinta: in mediul academic sunt lucruri cunoscute, discutate si nu numai. Mai mult decat atat, numai niste mediocritati pun accentul pe cantitate si nu pe calitate. Nimeni nu compara dosarele a doi candidati dupa numarul de articole ci dupa calitatea lor, nu trebuie sa citesti articolul despre „productia stiintifica americana” ca sa stii acest lucru. In orice domeniu exista o ierarhie a jurnalelor si revistelor si asta inainte sa apara termeni gen ISI, IF etc.
Totusi, dupa cum ati constatat din articolul respectiv ( presupunand ca acesta este o noutate pentru dvs) nicaieri nu se spune sa se renunte la a se publica ci pur si simplu sa se publice in reviste bune si foarte bune. Ceea ce este foarte diferit.
Pe de alta parte sunt de acord cu dvs ca inainte de ’90, in toate domeniile dar mai ales in umanioare, era foarte greu de publicat afara. Insa asta nu impiedica oamenii sa lucreze chiar si fara speranta de a-si vedea intr-o zi rezultatele publicate. Se presupune ca cercetarea se face si din pasiune. Cunosc pe cineva care in cativa ani, imediat dupa ’90, a publicat foarte mult, exact ce ‘stransese” sa spunem in anii ’80, rezultate ce nu le facuse publice in aceasta perioada. Asa cum nimeni nu a fost impiedicat sa publice dupa ’90. Nu stiu daca realizati dar argumentele dvs in favoarea absentei publicatiilor in reviste de top, pe o perioada lunga, nu stau deloc in picioare. Bineinteles, valoarea unui adevarat intelectual nu este data numai de „productia stiintifica” dar reprezinta totusi un argument in acest sens. Pot intelege ca cineva prefera sa publice rar si bine dar nu pot intelege pe cineva care nu publica deloc in reviste prestigioase. Dvs cum explicati fenomenul?
Vorbeste foarte frumos despre spiritul critic, despre iesirea dintr-o amorteala si o obisnuinta ce ne fac sa acceptam valori si poate false valori, si asta fara sa ne punem multe intrebari. Asa cum spunea @adrian
„”‘Nu excesul revolutionar sau de spirit critic ar trebui sa ne tulbure noptile ci alunecarea in apele statute ale provincialismului feudal, atat de familiar noua tuturor.”””
Subscriu la acest comentariu si cred ca genul acesta de manifest, de luare de pozitie ( ma refer la „idolii forului” ) trebuie incurajate. Altfel, ne vom trezi si peste 50 de ani intrebandu-ne de ce suntem mereu printre ultimii.
Macar pentru faptul ca prima autoare este mai ancorata in realitatea romaneasca si mai cunoscatoare in ale trecutului la fel de mioritic.
Iar articolul de azi, cu bune si rele, spuse si nespuse, chiar merita citit. Parerea mea.
Ar trebui totusi citit ( sau citat) in intregime ca sa avem o idee clara despre cum este vazut.
Oricum, ma raliez parerii lui Paul Cernat si anume: trebuie comparat ce poate fi comparat, si asta nu numai in timp si spatiu.
Altfel, riscam sa discutam aiurea de ce merele sunt mai bune decat portocalele ( sau invers), dar de ce acum 100 de ani gustul rosiilor era altul decat in prezen. Iar opera cuiva trebuie privita in ansamblu, luand si ce este bun si ce este rau. Critica este binevenita, atata timp cat nu se uita si lucrurile pozitive din opera respectiva. Reciproca ramane si ea adevarata.
Sunt convinsa ca peste 10-15 ani o sa ganditi altfel. Cat despre ceea ce spuneti
„”că trebuie să rămâi strict în limitele specializării tale””,
o sa intelegeti ca problema nu se pune in termeni de necesitate ( „trebuie”) ci in termeni de posibilitate. Mai precis, veti constata ca, daca vrei sa fii bun intr-un domeniu, daca vrei o adevarata cariera, nu ai timp sa te „imprastii”. Pur si simplu este o problema de timp. Ca or fi cateva persoane geniale ce pot sa faca lucruri originale ( si insist asupra termenului original) in mai multe domenii, astea sunt doar exceptii. Daca stiti exemple de acest tip, as fi curioasa sa le aflu.
Vorbim de specializare, de „enciclopedism amator”, de recunoastere internationala (expresie ce o prefer celei de „publicatii ISI”), de lumea academica, exemple, …..si de multe altele.
Pe dvs. cei ce scrieti aici si sunteti ( mai mult sau mai putin) interesati de aceste concepte, nu v-a surprins un lucru pe plaiurile mioritice? Repet ceea ce am scris acum cateva zile pe alt topic: cand va uitati la CV-urile unora si altora, nu sunteti surprinsi de multitudinea de diplome obtinute in domenii extrem de variate? Nu am inteles niciodata cum poti sa obtii o diploma de master ( eventual sa continui si cun doctorat) intr-un alt domeniu decat cel in care ai terminat studiile de baza, cei 3 sau 4 ani de facultate?
Cred ca problema vine si de aici, de la cerintele extrem de slabe la nivel universitar, nivel ce se perpetueaza si mai departe si uite asa se creeza un cer vicios, cu o multitudine de specialisti intr-o multitudine de domenii. Bineinteles, discutia de baza nu vizeaza masa larga a celor ce se amuza sa colectioneze diplome fara nici o valoare, dar cred ca este un punct de plecare.
Ceea ce si genereaza ideea ca nu este asa greu sa fii specialist intr-un domeniu, ca un doctorat il faci fara mare efort ( eventual pe langa un serviciu „timp plin”, alte activitati politice si sociale, eventual si o viata de familie implinita….). Iar dupa asta devine natural sa publici si iar sa publici, sa iei cuvantul si sa dai sfaturi si sa devii un „exemplu”.
«« Back To Stats Page
Cred ca faceti o confuzie intre doua concepte: primul este acela de a publica in reviste,jurnale, de calitate, al doilea este acela de a publica „ISI” cu orice pret ( adica de a cauta sa publici in revistele situate in coada acestui clasament, ceea ce in sine, nu-i o dovada de cine stie ce calitatesi nici o mare realizare profesionala).
Sunt de acord cu dvs ( si am mai spus-o, scuze pentru repetitie) ca nu tot ce este ISI este de calitate si nu tot ce nu este ISI este neparat prost. Dar in general, cand cineva nu publica deloc sau foarte putin ISI ( ca sa pastram vocabularul) atunci este clar o problema.
Si cred ca asta a vrut sa spuna dnul.Aranyosi.
Cine cauta calitatea, nu sta sa se gandeasca pe ce loc este jurnalul respectiv, implicit isi va trimite lucrarea la un jurnal sau editura de top. Si asta trebuie sa primeze.
Asa cum trebuie facuta diferenta intre calitate si cantitate, intre parcursul unuia si altuia, varsta etc. Altfel ajungem sa facem niste comparatii penibile, ce nu-si au rostul si nu fac decat sa intretina o discutie sterila.