Date statistice despre acest sit
Displaying 0 To 0 Of 0 Comments Începuturile enciclopedismului amator la gurile Dunării Subscriu obseravaţiilor lui Paul Cernat din comentariul de mai sus. » Posted By George Dragomir On 07/04/2010 @ 21:57 Paul Cernat accentuează în Observator Cultural miza ideilor Idolilor forului Sunt absolut de acord cu domnul Cernat, deşi habar n-am din ce tabară face parte (probabil din cea a lucizilor). » Posted By George Dragomir On 07/03/2010 @ 19:14 Ilinca, intenţia mea era să ridiculizez ideea că trebuie să rămâi strict în limitele specializării tale. Faptul că există oameni care s-au „împrăştiat” apucându-se de lucruri străine de ei, sau la care au mai puţină pricepere, nu spune nimic despre cei care au făcut lucruri diferite între ele şi le-au făcut bine. Intenţia mea în acel comentariu, ca şi în cel legat de ISI-urile domnului Aranyosi, era să spun că nu există o regulă, că nu putem vorbi în termeni logici şi ştiinţifici despre talent, competenţe etc. Trebuie să ai diplomă universitară, ar mai trebui să publici şi în reviste din afară, să umbli la colocvii, dar asta nu e nici pe departe tot. E o condiţie formală, nu una care te edifică ca intelectul, om de cultură, sau alte cuvinte din astea :) » Posted By George Dragomir On 07/03/2010 @ 19:04 Aşa cred şi eu: ranchiune, idiosincrazii, eludări, care e limpede că în cazul unora dintre autorii „Idolilor forului” nu vin tocmai dintr-o prea mare şi vastă cultură generală. Unii sunt atei, în consecinţă iau în derâdere orice idee religioasă, teologică şi o asociază cu Evul Mediu sau cu primitivismul. Alţii vin dinspre filosofia ştiinţei sau alte discipline ale filosofiei contemporane şi fac băşcălie de filosofia culturii, de filosofia clasică. Ce e Platon pentru ei? Un fleac! Ce e Plotin? Evident, un fleac. Câteva obtuzităţi care m-au şocat la Intelectualii Specialişti. (Am 23 de ani şi sunt într-un raport de vărstă cumva similar cu cel dintre tinerii autori ai Idoliior şi păltinişieni. Aşa că dacă ei acum se luptă cu supraculţii, cei din generaţia mea vor trebui să se lupte cu inculţii. Un paradox tragic.) » Posted By George Dragomir On 07/03/2010 @ 17:21 Ilinca, Şiulea e din tabăra contestatarilor păltinişienilor, este autorul cărţii „Retori, simulacre, imposturi”, opinia lui nu are mare obiectivitate sau are tot atât de multă cât opinia lui Cornea despre păltinişieni şi Matei pe care Şiulea o critică : ) » Posted By George Dragomir On 07/03/2010 @ 14:07 Cristian Pătrășconiu și Idolii forului Ăsta e link-ul pe care aş fi vrut să-l introduc după ultima propoziţie la comentariul numărul 3 (comentariul 4 poate fi şters, la fel şi ăsta, 5): » Posted By George Dragomir On 07/01/2010 @ 17:46 Ce s-ar face Aranoysi dacă nonfilosofii pe care îi critică ar propune în scihimb ca metodă de referinţă pentru a măsura „calibrul” unui filosof numărul de volume vândute, numărul de referinţe pe google la numele propriu? Ar pierde. Cred că e cel mai comic eseu scris vreodată de un filosof. O trpuă gen Monty Python îl va valorifica înr-o bună zi. » Posted By George Dragomir On 07/01/2010 @ 17:40 Domnul Patraşcănoiu exagerează puţin. Eseurile lui Alexandru Matei, Mircea Flonta (şi alţi câţiva de al căror nume nu-mi amintesc) merită citite, mi-au plăcut. Alt eseu ridicol este cel al domnului Aranyosi care vede filozofia în chip maratonist. Face topuri cu cine şi cât a publicat, de parcă valoarea unei gândiri filosfice s-ar măsură ca la şcoală, în funcţie de notă, în funcţie de acele statistici pe care le dă Aranoysi. Filosofia a început cu ISI şi JSTOR? Ce facem cu toţi acei filosofi care au trăit şi scris pănă la ISI şi JSTOR? Ce facem cu cei care pur şi simplu aleg să-şi ţină ideile în sertar? Domnul Aranoysi e un „filozof” imatur, adolescentin. Dacă a luat până acum 10 şi 9 la câteva discipline ale filosfoiei şi crede lucrul ăsta suficient ca să-şi spună că e un bun filosof, îl anunţ că eseul ăla e de nota 2 şi îl rog să vină la restanţele din toamnă, cu un altul:) » Posted By George Dragomir On 07/01/2010 @ 16:57 Cărtărescu despre idolii și idolatrie intelectuală Idolii forului se vor a fi obsesiile culturale ale românilor (eu aş spune şi nu doar a românilor), enciclpediştii, genile creatoare care “epatează” publicul cu o “cultură largă”, “enciclopedică” ceea ce “blochează modernizarea societăţii”. Aşadar, postulaţi că “enciclopesmul”, i.e. pluridimensionalitatea este negativă, fără a demonstra în vreun fel acest lucru, fără să fi făcut vreo analiză asupra câtorva enciclopedişti şi a reverberaţiilor aşa zis negative ale enciclopedismului lor asupra modernizării. Corolarul acestei idei: trebuie să scăpăm de „enciclopedişti şi genii” şi să ne pregătim pâinea şi sarea pentru “clasa de mijloc a spiritului” – „specialiştii”*. Un soi de oameni unidimensionali, care îşi văd de mărginirea specializării lor: dacă-s medici, nu publică romane, ca Celine, dacă au diplomă de fizicieni, ca Patapievici, nu se apucă de Dante (exemplul dumneavoastră), dacă-s istorici de artă, ca Pleşu, nu scriu cărţi despre îngeri (exemplul dumneavoastră). Eu personal, după ce îmi dau licenţa intenţionez să scot un volum de versuri, după care unul cu lucrarea de licenţă într-o variantă pentru publicul larg. Ca „specialist în cultură” o să mă lăsaţi să fac acest lucru sau o să-mi calificaţi gestul drept „epatare”? Sau „epatare” s-ar numi doar dacă pe lângă cele două cărţi, de poezie şi filosofie, aş mai scoate şi o a treia, de istoria artei? » Posted By George Dragomir On 06/30/2010 @ 19:07 1) Dar “idolatrizare” e specifică adolescenţei: “idoli” muzicali, literari, politici, cinematografici etc. “Idolul” e transformat cel mai adesea în “model” cu rol formativ. Ceea ce spune Cărtărescu îi contrazice adolescenţa. Şi nu doar adolescenţa lui Cărtărescu, a tuturor intelectualilor. 3) Domnule Sorin Adam Matei, personal cred că în România la ora actuală nu există idoli, doar personaje/intelectuali care se bucură de o oarecare simpatie a publicului (dar “din păcate”, într-o democraţie, în asemenea chestiuni nu se poate interveni, după cum probabil vă doriţi). Atâta timp cât nu aţi adus exemple concrete, aşa cum trebuia să facă um adevărat “specialist”, termenul de “idol” este exagerat. Postulaţi ideea de “idolatrie”, de “monopol” ca să aveţi ce “demola”, ca să aveţi ce “dezvălui”. Era cumva de aştepta de la un om care vine din SUA, probabil ţara în care se ţes cele mai halucinante teorii ale conspiraţiei (mă refer la literatură, cinematografie etc). 2) Domnule Sorin Adam Matei, vă lăudaţi că aţi făcut studii în America şi că predaţi acolo. Prima dată am auzit de dumneavoastră datorită conceptului de “boieri ai minţii”, acum datorită celui de “clasă mijlocie a spirtiului”. Mie ca student la filosofie mi se par două concepte ridicole şi penibile, pentru un om atât de “şcolit” cum vă daţi. Cu alte cuvinte, la vârsta dumneavoastră doar atâta puteţi produce? Să mă aştept peste alţi şase-şapte ani la o altă aberaţie “filozofico-analitică” în jurul aceloraşi personaje Pleşu-Patapievic-Liiceanu? La alte teme nu puteţi gândi? Sau asta e “specializarea” dumneavoastră? Să scuipaţi pe cei care vă întrec în faimă!!! Vă aştept peste şase-şapte ani cu o carte pe o temă ceva mai interesantă, mai de substanţă. Viaţa trece şi e păcat să rămâneţi doar un “modest al spiritului”, autor de teorii ale conspiraţiei. » Posted By George Dragomir On 06/30/2010 @ 17:30Comments Posted By George Dragomir
Aş vrea să adaug că volumul “Idolii forului” ar fi avut de câştigat mulţi cititori dacă dovedeau, cu citate, cu ceva analiză pe texte, atavismul amatorist enciclopedic la intelectualii contemporani. (Am impresia că în cazul multura dintre “pârâţi” nici măcar nu e vorba de “enciclopedism”, ci de cultură generală, de o mi-ni-mă! cultură generală). În cazul lui Dan Puric – care de altfel nici nu a fost văzut până acum mai mult decât ca enciclopedist de estradă – s-ar putea ca demonstraţiile diletantismului său să fie inutile, căci lucrurile sunt clare de la sine. Cu totul altfel este însă situaţia în cazul celorlalţi “pârâţi”, Patapievici, Pleşu, Liiceanu. În cazul lor, chiar dacă ai studiat în America sau ai publicat 15 articole în ISI, nu convingi pe nimeni aşa uşor că sunt nişte simpli diletanţi. Înţeleg prin diletantism o tratare neglijentă, superficială, fantezistă, a unei concepţii cheie, o tratare care denatureză sensul de bază fără conştiinţarea acelei denaturări. Este vorba despre aşa ceva în cărţile lor? Unde anume? Iluminaţi-mă! Şi mi-ar plăcea să se demonstreze anume denaturarea inconştientă a sensului unei idei, tratarea fantezistă, superficială. Idiosincraziile filozofice, politice sau religioase, nu întrunesc după mine condiţiile suficiente pentru a fi numite argumente, deci nu pot intra în angrenajul demonstraţiilor. Nu toţi au prejudecăţi religioase, prin urmare nu îi poţi convinge dacă spui pur şi simplu că X are o viziune religioasă. Nu toţi asociază, aşa cum se vrea, religiosul cu “tenebrele şi prostia Evului Mediu” sau cu primitivismul, cu RĂUL şi STAGNAREA. Nu toţi au prejudecăţi politice, prin urmare nu îi poţi convinge dacă combaţi o teorie economică liberală cu contrargumentele teoriilor de stânga. Deocamdată, şi una, şi cealaltă dintre teorii sunt viabile. Şi nici în ce priveşte “specializările”, nu toată lumea se întmâmplă să aibă prejudecăţi. Cu alte cuvinte simplul fapt că X are studii economice, lucrează după “specializare”, dar pe deasupra scrie şi cărţi de bucate – făsă să aibă şi studii culinare – pentru mulţi oameni nu e un argument că X îşi face prost meseria de economist sau că compune reţete proaste, de bucate indigeste. Un argument bun în aces caz este acel argument care arată că în schema lucrurilor pe care le face, X face cu neglijenţă ceea ce face, simulează, se preface că are ceea ce de fapt nu are, i.e X este un “enciclopedist amator”.
În ce priveşte cărţile lui Pleşu-Liiceanu-Patapievici. O parte dintre ele sunt cărţi de eseuri care se încadrează la filozofia culturii, fără niciun fel de pretenţii de “tratate ştiinţifice” definitive, totalizante şi nu pot face obiectul unei analize “ştiinţifice”, în urma căreia să avem o evaluare “precisă” a “originalităţii” sau “nonoriginalităţii” acelor cărţi, din simplu motiv că literatura nu se analizează cu “mijloacele ştiinţei” stricto sensu. Cât priveşte cealaltă parte a operei lor, cărţile de articole pe teme politice şi cotidiene, jurnalele, scrisorile, acestea îi plasează mai curând la “moralişti”, la “înţelepţi”, decât la filozofi. Cu toate acestea, chiar dacă suntem pe punctul să publicăm şi al 200-lea articol în ISI, e lipsit de înţelepciune să ne revoltăm că “amatorii” poartă numele de “filozof” în chip “nelegitim”: sunt tot atât de filozofi cât şi alţii, tot atât de legitimi şi de neamatori! I-au legitimat cititorii, criticii, filozofii din România.(În paranteză: Aşa cum spunema şi într-un alt comentariu, ISI este o cerinţă necesară, nu însă şi suficientă. Până şi Derrida care, după cum reiese din tabelul domnului Aranyosi, pare să fi fost un “filozof profesionist”, sârguincios (161 de articole publicate în ISI!), până şi Derrida nu s-a bucurat, şi nici acum nu se bucură, de o recunoaştere unanimă. În multe facultăţi de filosofie din România nici n-o să auzi de el. Este catalogat drept “stilist”, nu “filozof”, ceea ce în fond nu înseamnă nimic. Tot aşa Lyotard, tot aşa Žižek. Asta fără să sugerez vreo analogie între ei şi păltinişieni).
Având în vedere confuziile grave, prejudecăţile, obtuzităţile, eludările, ranchiunele, idiosincraziile pe care le dovedesc cu prisosinţă majoritatea autorilor “Idolilor forului” în abordarea celor mai elementare noţiuni de literatură şi cultură umanistă, se creeză impresia că lucrurile ar sta tocmai INVERS. “Amatori” nu sunt Pleşu, Liiceanu sau Patapievici, ci ei înşişi, autorii cărţii. Intră cu surle şi trâmbiţe “să limpezească apele” în domenii la care EFECTIV NU SE PRICEP. Nepricepere este cea care le crează un tablou atât de “distorsionat”, de “anapoda”. La fel cum, conceptul de “enciclopediştii amatori”, nu este nici pe departe obsesia noastră, a românialor din ţară, ci tot a autorilor acestei cărţi. Au plecat de două decenii din România, dar de câte ori se întorc îi vedem imobilizaţi la pătuţul aceleiaşi obsesii: : Pleşu, Patapievici şi Liiceanu.
Mă interesează să aflu ce gândeşte domnul Cernat despre toate astea.
http://www.youtube.com/watch?v=79vdlEcWxvM
Însă eseul domnului Matei are multe ingridiente de teoria conspiraţiei. De ce? Pentru că într-o formă sau alta, un proces extrem de complex cum este cel de modernizare (care include o serie întreagă de lucruri: calitatea serviciilor medicale, educative, juridice, administrative, cel puţin eu aşa înţeleg sintagma „modernizarea României”) este pus în cârca a trei oameni sau a unui mic grup de oameni, nişte „pseudogenii”, „pseudoenciclopedişti”, în sensul că ei stopează modernizarea acestei ţări. Ceea ce e o inepţie. :)
«« Back To Stats Page