Isaiah Berlin si Idolii forului

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 20-07-2010 | 8 Comentarii

Un recent interviu cu dl. Liiceanu ce descrie lumea românească în termeni zoologici mi-a declanșat o serie de asocieri libere legate de esopismul românesc. Un gând a dus la altul și deodată mi-am amintit de vulpea și ariciul lui Isaiah Berlin.

Dl. Liiceanu descria deunăzi peisajul cultural românesc în termeni ce aduc aminte de Ferma animalelor. Folosind un stil esopic, bine încetățenit, domnia sa se plângea că lumea românească este ca o menajerie ce a intrat pe mâna animalelor. Acestea ar fi vinovate de același păcat ca și dobitoacele din romanul lui Orwell. Au impus un regim politic străin de legile firii. Diferența este, însă, că dacă Orwell exploda mitul bolșevic, al egalității ”originale” instaurată de porci, unde unele animale erau mai egale ca altele, domnul Liiceanu pare a fi sătul de democrația fiarelor românești pur și simplu, care ar forța elegantele girafe să împartă transportul în comun cu porcii:

Când spun, de pildă, că în natură porcii şi girafele au „arealul” lor distinct, „clubul” lor şi că doar în societate ei sunt obligaţi să meargă împreună pe stradă şi în autobuz, devine mai limpede cât de nefericiţi suntem în anumite privinţe noi, oamenii, în raport cu animalele.

Vulpea si ariciul, Google Books

Metafora bestiarului și discuția despre egalitate mi-au declanșat un șuvoi de gânduri. Problema egalității este discutată și în Idolii forului. Mai mult, cele două modele culturale descrise în volum, specialist/enciclopedist, au și două sosii animale. Într-un celebru eseu Isaiah Berlin, descria cele două tipuri de intelectuali vulpi și arici. Cum vă aduceți probabil aminte, Berlin împărțea intelectualii în cei de tipul vulpe, care știu multe lucruri și refuză să se fixeze asupra vreunuia, folosind la fiecare vânătoare un nou șiretlic  (Shakespeare, Pușkin, Goethe, Erasmus) și intelectualii arici, care știu un singur truc, dar bine, anume, să se facă ghem, ce îi scoate negrești din bucluc. Cei din urmă ar fi intelectualii care tratează orice problemă din perspectiva unui punct de vedere bine definit, ce se reazămă pe un set de principii clare, necontradictorii (Platon, Dante, Dostoievski).

Unii, cum ar fi dl. Liviu Ornea, cred că Idolii forului este o încercare inutilă, primejdioasă chiar, de a extermina vulpile. Vor idolii forului să transforme lumea într-o suburbie plicticoasă, sub gardurile vii ale căreia numai aricii își pot găsi culcușul?

Nici pe departe! Vulpile autentice, cu blană naturală 100%, nu sintetică, sunt binevenite de unii din autorii volumul nostru. Mircea Flonta sau Bruno Ștefan le fac chiar elogiul.

Cu alte cuvinte, ambele abordări intelectuale pot produce rezultate interesante, cel puțin în opinia unora din autorii volumului nostru.  Vulpile au succes în cultură, însă, în măsura în care știu măcar un șiretlic mai bine ca oricare alt animal al pădurii. Până la urmă Goethe sau Shakespeare au fost scriitori de mare subtilitate iar Erasmus un filolog erudit înainte de a fi orice altceva. În lumea românească, Eminescu a fost o vulpe ce a supraviețuit mai ales datorită geniului poetic și a faptului că a co-inventat limba română literară.

Dar nu de vulpe cred că vorbim noi în cartea noastră. Ci de cu totul altceva. Cu ce animal ar trebui să identificăm intelectualul enciclopedic amator pe care îl discută și Caius Dobrescu în capitolul său? Sau cel cumulard, impostor, discutat de Lucian Nastasă Kovacs? Eu am două animale în minte, dar aș vrea să aud și alte idei.

Eseul lui Berlin poate fi citit în întregime pe net.

Sever Voinescu comenta și el eseul în acest interesant comentariu din Dilema.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Parlamentarii din… sunt acuzați că și-au falsificat diplomele

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 17-07-2010 | Un comentariu

ISLAMABAD, Pakistan — In a national scandal that has evoked outrage as well as laughter, dozens of Pakistani Parliament members have been accused in recent months of possessing fraudulent university degrees.

Related

*

Times Topic: Pakistan

In one case, a member was disqualified by the Supreme Court for holding a fraudulent master’s degree in Islamic studies. In a hearing, the man could not name the first two chapters of the Koran, the newspaper Dawn reported. Another report said a member claimed to have obtained a master’s degree 14 years before earning his bachelor’s.

Politicians have shown remarkable chutzpah in rejecting the charges of dishonesty over meeting a parliamentary requirement of a bachelor’s degree.

“A degree is a degree,” said Nawab Aslam Raisani, the chief minister of Baluchistan Province and an ally of President Asif Ali Zardari. “Whether fake or genuine, it’s a degree. It makes no difference.”

via Pakistani Legislators Face Accusations of Faking Their Degrees – NYTimes.com.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Bedros Horasangian către Mircea Cărtărescu

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 16-07-2010 | 0 Comentarii

În recentul Observator Cultural Bedros Horasangian îi cere lui Mircea Cărtărescu, care de curând a arătat semene de dezamăgire față de PDL, să fie mai ferm.

Ai şansa, dragă Mircea, a unui extraordinar J’accuse!, de la înălţimea popularităţii tale şi a prestigiului de care te bucuri în ochii mulţimii româneşti. Un real apel la solidaritate, dreptate şi adevăr. De asta au nevoie acum românii. O vorbă bună contează deseori cît doi saci de porumb. Un mesaj de-al tău, care să bulverseze o clasă politică dominată de lupte intestine şi de fel de fel de ticăloşi şi jigodii – în nici un caz de „troglodiţi“ –, pusă pe spolierea României. Nici fanarioţii nu erau atît de grăbiţi cu căpătuiala, oricît de frică le era de sosirea unui firman de mazilire.

via „Troglodiţii“ lui Emil Boc – Politic – Observatorcultural.ro.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Alina Mungiu crede că Idolii forului ar fi putut face mai mult

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 15-07-2010 | 15 Comentarii

Alina Mungiu Pippidi, Legatura imagini preluata de pe situl Romania Libera

Când dna Mungiu atacă o problemă, nu se joacă. Stârnită de discuția din jurul cărții lui Marino ce a fost continuată indirect de Idolii forului, a scris deja trei editoriale în România liberă despre ”adevăratele” probleme ale intelectualilor români. În ultimul articol se ocupă în amănunt de Idolii forului, spunând că deși în principiu e de acord cu volumul, domnia sa nu crede că autorii reuniți în carte ar avea căderea de a discuta problema pentru că, în opinia dnei sale, nu ar fi nici specialiști, nici valoroși. Domnia sa spune:

Eu nu contest defel dreptul oricui de a spune că împăratul e gol. De acord, cine lucrează pe subiecte universale ar trebui să aibă mai multe citări externe (ISI) decât Andrei Cornea (două) sau Andrei Pleşu (unul), dar Barbu, cu patru, şi Aranyosi, cu trei, nu au spart piaţa deocamdată.

În primul rând, cred că faptul că Aranyosi, născut în 1975, are mai multe publicații ISI ca Liiceanu, născut în 1942, spune totul. Și mai am și îndrăzneala de a face un pariu. Dacă o ține așa, la vârsta dlui Liiceanu Aranyosi are toate șansele ”să spargă piața.”

În al doilea rând, dna Mungiu desconsideră calificarea profesională a unora dintre autori. Dl. Dobrescu nu este numai poet, el este profesor de teoria literaturii la cea mai importantă facultate de litere din țară, are doctoratul în teoria literaturii, susținut cu dl. Martin. A publicat câteva cărți de teoria literaturii și a publicat și în Statele Unite. Dna Momescu este conferențiar și lector de limba română la Columbia University. Dl. Gavrilescu a scris foarte interesanta carte Democrație la Pachet. Cartea dlui Barbu, Republica absentă, a fost publicată în Germania, și a fost citată de cel puțin tot atâtea ori în literatura internațională pe cât a fost oricare dintre studiile doamnei Mungiu Pippidi luat în parte (vezi Google Scholar). Ori poate crede dna Mungiu Pippidi că opera dlui Andreescu sau Shafir nu este nici specializată, nici meritorie? Sau poate crede că opera dlui Flonta nu contează?

În al treilea rând, dna Mungiu crede că volumul nostru respinge ideea de intelectual generalist (or ”intelectual”, cum îl numește ea, care ar fi diferit de savant. Aici trebuie repetată precizarea pe care am mai făcut-o o dată:

Generalistul-enciclopedist vizat în acest volum este un personaj ce nu se mulțumește numai să explice variate probleme din perspectiva multi sau interdisciplinarității. El (că nu prea avem enciclopediste în România, din motive ce nu îmi scapă dar nu am vreme să le explic aici) nu este echivalentul lui Carl Sagan, Philip Ball (Critical Mass), Steven Levitt, Stephen Dubner (Freakonomics),  sau Richard Dawkins (Selfish Gene). Or Bernard Henri Levy. El nu este un specialist ce a făcut un pas către publicul mai larg, încercând să explice cum mai multe probleme converg într-o narațiune mai largă, explicabilă din perspectiva sa de specialist cu aplecări interdisciplinare. Enciclopedistul român este un personaj ce glisează între spații de discuție foarte diverse, ce nu au legături naturale, sau nu mai au legături naturale de multă vreme. El este un personaj ce încearcă să lipească la loc cortina miracolului lumii ruptă în secolele 15-17 de revoluțiile modernității. Enciclopedismul român este unul anacronic și neproductiv pentru că din el cresc fanteziile spiritualiste ale unei modernități ce nu are încredere în ea.

În fine, volumul nu a fost scris ca un exercițiu de comparare a CV-urilor. Ci, așa cum spune și dnia sa, pentru a discuta probleme. De exemplu, întrebarea ridicată de dna Mungiu, ”De ce e publicul român atras de teorii grandioase şi vagi şi de genul speculativ, şi nu de argumentaţia logică sau de cercetarea empirică?” e răspunsă de capitolele lui Matei, Dobrescu, Momescu, sau Flonta. Întrebarea ”Există mai puţin pluralism decât ne-am aştepta în presa intelectuală românească şi din ce cauză (cenzură, paradigme sistem dominante etc.)?” e discutată de Gabriel Andreescu, Vasile Morar și Mircea Flonta. Și așa mai departe.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Profil Michael Shafir

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 13-07-2010 | 5 Comentarii

Michael Shafir

Un profil al profesorului Michael Shafir în ziarul Adevărul. Știați că dl. Shafir a fost director adjunct al Departamentului de Cercetare al Opiniei Publice și Audienței al Europei Libere, apoi șeful direcției cercetare la secția română și că în prezent predă la Cluj?

„Dintotdeauna am simţit că a preda este menirea mea”, mărturiseşte profesorul. Aşa se explică cum a ajuns la anii bătrâneţii să predea la Cluj, la Facultatea de Studii Europene. Michael Shafir a decis că aventura vieţii lui nu e nici pe departe aproape de sfârşit. A fugit spre libertatate, şi s-a reîntors acasă, acolo unde întotdeauna s-a simţit bine: în Transilvania.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Partea a doua a recenziei lui Paul Cernat din Obsevator cultural

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 10-07-2010 | 4 Comentarii

Revolutia moderna incepe cu relativizarea perspectivelor... Ilustratie preluata din Wikipedia

Paul Cernat continuă recenzia din Observator Cultural cu noi considerații despre fiecare articol în parte. Recenzia accentuează bine unele din ideile avansate de autori. La observația recenziei că volumul este inegal și ”denivelat” aș preciza un lucru. Acesta reflectă un eșantion neajustat dar larg de oameni ce gândesc în mod matur despre lumea în care trăiesc. Cartea dă o măsură a lumii în care trăim, fiind o tăietură de-a curmezișul peisajului ideatic românesc. Nu este o simplă încercare de a aduna sub același cort aceleași voci binecunoscute.

Pe de altă parte, articolele au fost scrise special pentru acest volum, pe baza unui punctaj dat. Deci, meritele articolelor trebuie judecate și ca parte a unui program, nu numai individual. Cartea nu a fost scrisă pe Wikipedia, unde fiecare autor a spus ce a vrut, când a vrut. Capitolele volumului trebuie văzute ca piese ale unui mecanism–poate nu perfect, cum nu e nici lumea în care trăiesc autorii–ce au un efect combinat. De fiecare dată când un autor punctează bine trebuie spus că el sau ea o face nu numai în nume propriu, dar și al cărții care a prilejuit această intervenție.

O a doua precizare necesită conceptul de ”generalist.” El este folosit în carte interșanjabil cu cel de enciclopedist și acest lucru creează posibilitatea de a explica enciclopedismul debordant ce domină unele cercuri intelectuale românești ca un fel de generalism domestic, necesar în toate culturile. De aceea, trebuie spus că generalistul-enciclopedist vizat în acest volum este un personaj ce nu se mulțumește numai să explice variate probleme din perspectiva multi sau interdisciplinarității. El (că nu prea avem enciclopediste în România, din motive ce nu îmi scapă dar nu am vreme să le explic aici) nu este echivalentul lui Carl Sagan, Philip Ball (Critical Mass), Steven Levitt, Stephen Dubner (Freakonomics),  sau Richard Dawkins (Selfish Gene). Or Bernard Henri Levy. El nu este un specialist ce a făcut un pas către publicul mai larg, încercând să explice cum mai multe probleme converg într-o narațiune mai largă, explicabilă din perspectiva sa de specialist cu aplecări interdisciplinare. Enciclopedistul român este un personaj ce glisează între spații de discuție foarte diverse, ce nu au legături naturale, sau nu mai au legături naturale de multă vreme. El este un personaj ce încearcă să lipească la loc cortina miracolului lumii ruptă în secolele 15-17 de revoluțiile modernității. Enciclopedismul român este unul anacronic și neproductiv pentru că din el cresc fanteziile spiritualiste ale unei modernități ce nu are încredere în ea. Acest enciclopedism are ambiții de a împacheta universul într-o singura explicație spiritualistă ce comunică capilar cu ideologia descrisă de Sedgwick, în fascinanta sa istorie intelectuală a secolului 20 ”Against the modern world.” E interesant de remarcat că din această istorie fac parte și unii mai vechi formatori de mentalități locali (cazul Eliade) ce sunt azi celebrați ca niște refondatori culturali ai României. Este o ideologie a voinței de a opri lumea în loc, de a reduce modernitatea, așa cum spuneam în capitolul meu, la o plimbare prin parc sau la un show zadarnic pe scena unei divinități atotprezente. Critica acestei utopii este principala linie de forță a acestui volum.

În fine, recenzia se întreabă de ce este nevoie de o clasă de mijloc? De ce trebuie să fie înlocuită aristocrația culturală cu o nouă ordine culturală?  Păi eu cred că răspunsul dat de Paul Cernat este perfect:

”Sigur, e vorba aici de opoziţia între două ethos-uri distincte: unul „burghez“, critic, laic, egalitar şi meritocratic, altul „aristocratic“, ierarhic, apologetic, absolutist şi organicist, prin urmare „paramodern“ potrivit formulei – fericite! – a lui Sorin Adam Matei. Putem invoca, în acest sens, şi opoziţia „tehnocraţi“ vs. „ideocraţi“, avînd în vedere faptul că adepţii primei categorii pledează pentru valorile individualiste ale „clasei de mijloc“, iar adepţii celeilalte se revendică de la un ethos „aristocratic“, excepţionalist şi generalist, de pe poziţii de înţelepţi, moralişti sau creatori, şi par ataşaţi unui model de tip feudal, iniţiatic şi corporatist.”

Eu nu cred că ar mai trebui adăugat ceva. Pasajul spune foarte bine în două fraze ce am spus noi în 200 de pagini.

Dacă vreți, însă, putem adăuga precizarea că o clasă de mijloc trebuie să domine discursul social din aceleași motive pentru care clasa de mijloc occidentală a preluat frâiele puterii și culturii din mâinile aristocrației de drept, feudale sau ideologice, la 1688 în Anglia, la 1776 în SUA, și între 1789 – 1830 în Franța.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Pledează Dl Pleșu pentru o republică prezidențială?

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 10-07-2010 | 11 Comentarii

Într-un articol ce discută alegerea noului președinte german de către parlament, dl Andrei Pleșu deplânge faptul că noul reprezentat al statului german a fost ales de parlament, nu pe calea alegerilor directe. În opinia sa, aceasta ar fi triumful ”politicului” în viața publică.

Ce nu a contat în alegerea noului preşedinte (căruia, de altfel, îi urăm succes şi căruia nu-i refuzăm, din principiu, o posibilă performanţă viitoare)? Nu a contat vocea publică, opinia generală. Preşedintele fiind ales de Adunarea Federală, simpatia cetăţenilor nu intră în joc drept criteriu de eligibilitate. Nu a contat adeziunea masivă a mediilor care, într-o ţară normală, exprimă, totuşi, opţiunea unei semnificative majorităţi. Nu a contat înzestrarea personală a candidaţilor, strălucirea lor persuasivă, angajamentul lor de o viaţă în serviciul unor valori esenţiale, independenţa lor politică, puterea lor de reprezentare. Au învins „pragmatismul“ de cabinet, complicităţile de grup, jocurile de putere, procentele, statistica, abilitatea de conjunctură. În cazul Germaniei, întrucît ambii candidaţi se situează de la un anumit nivel în sus, rezultatul nu e dramatic, nu pune în pericol imaginea ţării şi nici stabilitatea ei. În ţări mai puţin aşezate, înclinarea balanţei spre criteriile politicianismului strict poate fi catastrofală. În orice caz, mai peste tot, avem dovada instalării unei riscante autonomii a politicului.

Deși esopic, articolul are bătaie mai mult locală decât internațională. Ce părere aveți?

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Alina Mungiu Pippidi discută problema intelectualilor publici

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 9-07-2010 | 2 Comentarii

Alina Mungiu încearcă să descurce și ea ghemul de contradicții creat de transfomările la care am asistat în ultimii ani în rândurile intelectualilor publici. Ea menționează de câteva ori Idolii forului, ca și pe unii dintre coautorii volumului (mai ales pe dl. Barbu). O observație trebuie făcută din capul locului. Cartea nu are ambiții politice și nu cere ieșirea intelectualilor din dezbaterile politice. Mai mult, volumul nu pune la ”index” pe nimeni. Nu se întreabă, nici măcar retoric, de ce unii (să zicem, cei grupați în jurul președintelui), ar fi luat poziția pe care au luat-o. Întrebarea pe care o pun unii dintre autorii acestui volum este, în ce capacitate se aruncă intelectualii publici în arenă, dacă poți fi funcționar sau politician și intelectual public, și care este miza intervenției lor politice. Deci, dacă e să măsurăm, să măsurăm cu ocaua care se cuvine.

Adevărata trădare a intelectualilor partea 1

Adevărata trădare a intelectualilor partea 2

PS: Poate cineva să ne decripteze această afirmație?

Intelectualii de altă calitate, oameni ca Mihai Şora, Mircea Flonta, Sorin Vieru, au fost de mult scoşi din circuitul public, fie şi cel de mâna a doua, şi cu contribuţia celor care se plâng de partizanatul intelectualilor.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Michael Shafir îl întreabă pe dl Gallagher

de moderator

Publicat pe 9-07-2010 | 0 Comentarii

Michael Shafir

Tom Gallagher spunea de curand că Idolii forului cere retragerea intelectualilor din politică, denaturand total mesajul cartii. Dl. Michael Shafir are cateva intrebari pentru domnia sa:

1. Indicati o pagina (una singura este indeajuns) unde se afirma ca intelectualii nu ar trebui sa se ocupe de politica. Ca profesor, cum ati reactiona fata de un student care v-ar scrie in lucrare ca Tom Ghallagher a fost un admirator al primarului clujan Funar? [NOTA SITULUI: Găsiți pe situl nostru, însă, citate ce dovedesc exact contrariul]
2. Deoarece sunteti in admiratia Institutului de studii populare, aveti, oare o explicatie pentru incercarea esuata a acestuia sa inhame la campania prezidentiala a lui Traian Basescu personalitati de talia profesoarei franceze Chantal Delsol, ceea ce a dus la retragerea acesteia din boardul institutului? Cum denumiti aceasta incercare ce reaminteste atat de fidel de tacticile kominterniste re: “idiotii utili”? Implicare intelectuala? Eu am una: explicatia este semnatarul acestor randuri, care a adus aceasta mica (nicidecum unica) escrocherie la cunostiinta doamnei Delsol prin intermediul colaboratorului nostru comun Dr. Sergiu Miscoiu, precum si cea de a “sui in copac scoafa” care a precedat demisiei. Imi asum cu satisfactie explicatia si consecintele ei. Putei reciproca?
3. Deoarece sunteti revoltat de ceea ce prezentati drept incosecventa domnului Barbu vis-a-vis Corneliu Vadim Tudor (scoasa bineinteles din context), ne permitem sa va aducem aminte de nenumaratele atacuri pe care le-ati semnat la adresa politicii de clientilism intelectual atribuita lui Vladimir Tismaneanu. Va trimitem la articolul recent aparut tot in “Romania Libera” referitor la numai cateva dintre mai noile dimensiuni ale acestui aspect, semnalate de Alina Mungiu-Pippidi. Nu va intreb nici ce va uneste (doar stiu!), nici daca i-ati acordat domnului Tismaneanu permisiunea de a va posta pe blogul propriu memorabilul (chiar de neuitat!) Dumneavostra articol. Va intreb, mai degraba: sunteti “dialectic”, domnule Gallagher? Sau numai amnezic?

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Idolii forului vinde bine

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 8-07-2010 | 0 Comentarii

bookiseala anunta vinzari bune pt Idolii forului

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net