Dl Pleșu atacă Idolii forului în Dilema Veche, foștii săi admiratori răspund

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 26-10-2010 | 10 Comentarii

NOTĂ: Vezi  și răspunsul coordonatorilor volumului Idolii forului, Sorin Adam Matei și Mona Momescu la articolul dlui Pleșu

Dl. Andrei Pleșu atacă Idolii forului și pe coordonatorii săi în Dilema Veche folosind un limbaj zeflemitor, uneori peri-urban, ignorând complet substanța volumului. Printre afirmațiile sale:

O regulă de bun-simţ ar fi aceasta: ca să conteşti statutul cuiva, trebuie să ai tu însuţi un statut. Să exişti. Să pui, la o adică, ceva pe masă. Nu orice nubilă ţanţoşă poate ieşi la portiţă ca să bombăne genunchii Ginei Lollobrigida. E nevoie de un dram de îndreptăţire, de oarecare acreditare: să fii măcar Miss Ferentari, sau Miss Tecuci!

O unsuroasă poftă de succes (dacă nu cumva un oportunism servil) îl face să sară etapele şi să ridice sever degetul mai sus decît i-o îngăduie propria statură. Un altul, a cărui prestaţie publică se reduce la o carte de bombăneli acre plus o antologie de alte cîteva bombăneli, se mişcă şi el elastic prin peisaj, încercînd să-şi facă un portret prin mîzgălirea cîtorva portrete ceva mai curăţele. Îţi vine să întrebi: cine sînteţi fraţilor? În numele cărei isprăvi personale vorbiţi? De ce vă irosiţi tinereţile aruncînd, otrăviţi, cu praştia? Daţi-ne ceva! Altceva decît resentimentele dvs. ambalate „jurnalistic“ sau „sociologic“.

Agitaţia dvs. bilioasă nu ajută şi, de fapt, nu interesează pe nimeni!

Atacul, căruia îi vom răspunde curând, i-a îndepărtat până una-alta chiar și pe unii dintre cititorii săi fideli care comentau astfel pe situl Dilemei:

Dl. Goe

Citesc cu placere articolele d-lui Andrei P. Fara exceptie acestea degaja ceva captivant, o verva, o emotie un sentiment. Sunt gata sa induca dependenta cititorului, oricarui iubitor de vorbe bine tucluite, bine combinate, o feerie de imbinari. Dar dincolo de toata aceasta iscusinta a inzorzonarii fara excese, dincolo de armonia cuvintelor si sensurilor, adevarata fascinatia a articolelor sale rezida in capacitatea d-lui Andrei P., de a-l evoca cumva pe Iona in burta pestelui urias, domnia sa reusind performanta sa fie in acelasi timp si pestele si pescarul. Tema abordata azi nu e noua, este deja un laitmotiv ce-l insoteste pe autor pretutindeni. Orice cititor poate constata ca (si) in articolul de saptamana asta dl. Andrei P. besteleste pe cineva. Si besteleste ca de obicei: rau de tot, adica bine, abitir, cu talent si eficienta. Cei besteliti pot sa se faca mici, mici de tot si sa se duca acasa. Dar cât de mici ar mai putea sa se mai faca, de vreme ce, suntem atentionati discret, ca ipochimenii certati, sunt deja mici, niste nulitati fara nicio autoritate. Deja se intrevede paradoxul. Dl. Andrei P. afirma, si nu avem motive sa punem la indoiala acest enunt in fond discutabil, ca „o regulă de bun-simţ ar fi aceasta: ca să conteşti statutul cuiva, trebuie să ai tu însuţi un statut”… comparabil cu cel pe care-l bestelesti, se intelege. Prin faptul ca dl. Andrei P. se rafuieste cu o periodicitate destul de riguroasa cu cei besteliti (si) astazi s-ar putea deduce ca acestia din urma au de fapt un statut destul de serios si o autoritate pe care dl. Andrei P. le-o confera contestandu-i. Sa recapitulam: o regulă de bun-simţ ar fi aceasta: ca să conteşti statutul cuiva, trebuie să ai tu însuţi un statut… (comparabil se intelege). Sa aiba dl. Andrei P. acest statut care sa-i ingaduie sa-i besteleasca in asa hal pe ipochimeni? Eu sper ca nu.

Stelian Cântea:

Sînt un admirator lucid al dumneavoastră. Şi spun lucid pentru că, îmi place să cred, mi-am păstrat capacitatea de a sesiza, atunci cînd obiectul sau motivele admiraţiei sînt prezente, şi elemente mai puţin demne de a fi admirate. Asta pe de o parte. Pentru că, pe de altă parte, aceeaşi luciditate mă fereşte, sper, de păcatul de a devaloriza ceea ce este demn de a fi admirat doar pentru că o idee, atitudine sau zicere mi se pare discutabilă. Ceea ce ma îndeamnă, îmi dă ghes, să vă adresez aceste cuvinte, legat de articolul dumneavoastră din Dilema Veche, este impresia pe care mi-o lasă că recurgeţi la binecunoscuta metodă de discreditare a adversarului. Cu alte cuvinte mutarea atenţiei de la ce se spune la cine spune (Uite, cine vorbeşte!).

Laurie:

De ce trebuie oare sa fii egalul celui criticat pentru a putea critica? Criticii sint arareori creatori (exceptii sint adeseori cei de la New York Review of Books , unde critica e facuta de autori din domeniul respectiv). Marcel Reich-Ranicki nu e un autor de nivelul celor criticati de dinsul (uneori prin tacere, ca in cazul Hertei Müller), neavind in tolba creativa decit altceva decit memoriile (altfel bine scrise), ceea ce nu-l impiedica sa fie considerat cel mai important critic de limba germana de dupa cel de-al doilea razboi mondial). Si eu consider pervers felul in care cei de teapa lui Mircea Badea isi dau cu parerea despre oameni care de bine de rau au realizat ceva in viata, insa pe de alta parte nimeni nu este deasupra criticii, atunci cind ea e obiectiva si nu partinica.

Diego:

Va declar de la bun inceput si admiratia pe care v-o port si stupefactia pe care mi-a provocat-o articolul dvs. Reactia la comentariile celor intamplate la Ateneu nu vi se potriveste, pentru simplu motiv ca ati parut pana acum un adept al adevarului.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Moștenirea funcțiilor și a profesiilor

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 25-10-2010 | 0 Comentarii

Sansele de a ajunge ”intelectual” in Romania comparat cu alte tari - click ca sa vezi mai bine

Un fascinant studiu al ICCV pune în lumină modul aproape feudal în care se moștenește statutul social în România. În timp ce 2/3 din intelectuali își fac copiii intelectuali, tot 2/3 din copiii de muncitori rămân muncitori. Situația este mai dramatică în România decât în alte țări, așa cum am arătat și eu într-un studiu de acum câțiva ani.

Aceste cifre se leagă de discuția mai largă despre democratizarea discursului intelectual și despre modelul soci0-valoric pe care ar trebui să îl îmbrățișeze intelectualii. Chestiunea este că, vorba unui personaj din Moromeții, ocupațiunea lor e la alte probleme.

Mostenirea educatiei pe grupe de statut social in Romania - click sa vezi mai mare

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Robert Reisz despre prioritățile universităților

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 14-10-2010 | 0 Comentarii

De ce nu trebuie universitățile să devină un fel de intreprinderi de stat (sau private)

Sistemul funcţional economic şi cel universitar au mediumuri comunicaţionale diferite. Putem clarifica această diferenţiere dintre subsistemul funcţional economic şi cel universitar privind mai îndeaproape evaluarea funcţionării acestora. Dacă o evaluare a funţionării unei întreprinderi se poate referi şi trebuie să se refere numai la bani, evaluarea funcţionării unei universităţi se va referi şi ar trebui să se refere numai la cunoaştere, la felul cum, ce fel şi cîtă cunoaştere produce şi în ce fel şi cui o distribuie universitatea. În măsura în care evaluarea unei universităţi va face referinţă la performanţele ei economice, de exemplu, această evaluare va fi considerată “neacademică”, chiar irelevantă şi respinsă nu numai de către comunitatea academică ci şi, probabil, de către societate în amsablu.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Pomelnic digital

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 13-10-2010 | 0 Comentarii

Un articol HotNews:

Dupa ce ieri am luat la cunostinta despre un site de matrimoniale exclusiv pentru tinerii ortodocsi si parintele meu duhovnic a anuntat ca ma afuriseste, astazi am primit inca un link care arata cat de mult apreciaza BOR internetul si ce solutii tehnice de colectare a banilor a gasit de se face verde de invidie si ministrul Finantelor. Iata cum poti sa dai un pomelnic online in cativa pasi: bifezi scopul, apoi completezi pomelnicul, precizezi Biserica pentru ca apoi sa treci la facturare… Pretul? 1 euro pe zi-24 de euro pe luna.

http://life.hotnews.ro/stiri-fun-7921315-biserica-era-digitala-pomelnice-online.htm

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Pleșu fața în față cu Dumnezeu

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 10-10-2010 | 0 Comentarii

Dl. Pleșu explica de curând mecanismele care au dus la publicarea Jurnalului de la Păltiniș și a călătoriilor sale în Germania în anii 80. În esență, el spune că a fost totul rodul întâmplării, al haosului, al karmei. Ce minunat ar fi dacă decidenții epocii, unii dintre ei încă în viață, ar publica și varianta poveștii așa cum o știu ei. De fapt, era datoria ziarului de a face un grupaj în care să îi intervieveze și pe Dumitru Popescu – Dzeu, care e în viață și scrie, și pe pe Traian Ștefănescu. UPDATE: Desigur, opiniile nomenclaturștilor comuniști nu pot fi nimic mai mult decât puncte de plecare….

Te poţi întreba, de pildă, cum au putut apărea o serie de cărţi în perioada aceea în România. Mă mir şi eu, mă mir şi azi cum de au apărut „Jurnalul de la Păltiniş”, „Epistolarul”, „Minima moralia”. Dar au apărut şi Ana Blandiana şi Ileana Mălăncioiu şi atîţia alţii, nu neapărat conformi ideologic. Uneori depindea de un om binevoitor care lăsa cartea să treacă, uneori depindea de o conjuctură în care altele erau marile probleme, iar acestea treceau neobservate, alteori era o strategie de a arăta că la noi este libertate. Erau o mie de motive posibile, dar pe care nu le puteai anticipa. Nu puteai să spui: „Acum o să reuşesc să public asta pentru că mă bazez pe Gigi care e în postul cutare”. Era o întâmplare pură. Putea să iasă, putea să nu iasă.

Şi cu paşaportul era la fel. Sunt foarte mulţi oameni care au ieşit în perioada aia şi asta nu înseamnă, automat, că erau toţi informatori. Când eram cu Liiceanu la Heidelberg a apărut cartea lui Pacepa „Orizonturi Roşii”. Şi acolo se spunea la un moment dat că 98% dintre românii care călătoresc în străinătate sunt informatori. Ne-am uitat brusc unul la altul şi ne-am spus că ori suntem ăia doi la sută, ori sîntem noi înşine suspecţi.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Reacție la dialogul Hera Muller – Gabriel Liiceanu sau despre nevoia separării puterilor în cultură

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 6-10-2010 | 20 Comentarii

Discuția Herta Muller – Liiceanu de la Ateneu (vezi related videos la clipul de mai jos), comentată și de Caius Dobrescu pe acest blog, a fost complet suprarealista. Intervențiile d-lui Liiceanu, când nu au pus contre, au fost cel puțin lipsite de grație, mai ales când declara „Întrebându-vă ce v-am întrebat, am încercat să mă strecor puțin pe lângă destinul dumneavoastră de minoritar, să vă sugerez că mulți dinte noi ne-am simțit minoritari în această istorie… dacă ne acceptați, bine, dacă nu, o să găsim altă cale…” Replica dlui Liiceanu are o turnură finală ce sună, cel puțin ascultat pe YouTube, înciudat, ca să nu folosesc cuvântul englezesc, poate mai potrivit, ”vindictive”…

Momentul din discuția dlui Liiceanu cu dna Herta Muller, in care o acuza de nerecunoașterea ”minoritarilor români,” ca domnia sa, se află la minutul 6 și 10 secunde

Acest dialog, în care un editor își ia la rost autorul, în public, la o lansare oficială, e de neimaginat într-o țară în care există o distribuție rațională a rolurilor sociale și o „separare a puterilor” in cultură. În România avem în cultură (ca și în politică) nu numai personaje care știu totul și fac totul (editori-scriitori-filosofi-oameni de afaceri, etc.) ci și o atitudine de superioritate afișată față de bietul autor.

Felul în care editura Humanitas și dl Liiceanu au înțeles să organizeze seara de la Ateneu, ca și declarațiile de după „meci” ale dlui Liiceanu, pun în lumină modul anormal în care funcționează piața de carte din România. La Ateneu, departe de a face declarații laudative, așa cum le-a făcut la lansarea lui Patapievici (dacă vă aduceți aminte, un Kirkegaard Bucureștean), dl. Liiceanu (editorul dnei Muller) a pus întrebări foarte lungi, ca să se scoată pe sine în față, de parcă d-nia sa luase premiul Nobel. Mai mult, au fost situații în care a pus-o pe musafiră pur și simplu la colț. Dl. Liiceanu apărea când în calitate de avocat (propriu), când de procuror (al vestului, în stilul tipic Noica), când de judecător (al exilaților sași și șvabi). Aceasta la o serată intelectuală ce trebuia să fi fost în întregime a doamnei Muller. Ea venise la București ca să fie sărbătorită, ca să dezvăluie publicului unele din secretele cărții ei, ca să comunice și prin viu grai mesajul acesteia. Editura Humanitas ar fi avut datoria de a amplifica și răspândi acest mesaj, nu de al bruia sau, mai rău, contra. Interlocutorul de la întâlnirea dnei Muller cu cititorii nu avea altă misiune decât de a-i ridica protagonistei mingea la fileu, mai ales că acesta era și editorul ei.

Pe scurt, autorul și liderul de opinie Liiceanu l-a dat deoparte pe editorul și omul de afaceri Liiceanu ca să își promoveze propria agendă culturală. Mă întreb, deci, dacă dna Muller a observat absurdul situației și dacă ar putea să o comenteze. Aici ar mai trebui adăugat că situația a fost creată și de decizia agentului literar al dnei Muller (sau al editurii germane?), care au/a decis să mute cărțile domniei sale de la Polirom, unde fusesera inițial publicate, la Humanitas.

Un lucru e clar, România ar avea numai de câștigat dacă climatul cultural ar fi mai plural și mai profesionalizat, și dacă afacerile ar fi una și jocurile de putere culturală, alta.

Transcrierea unei emisiuni TVR în care dl. Liiceanu se distanța de dna Muller și de poziția sa la dialogul de la Ateneu

Gabriel Liiceanu – Replici in Absenta Hertei

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Caius Dobrescu despre Herta Muller, Gabriel Liiceanu și rezistența prin cultură (Video clip)

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 3-10-2010 | 3 Comentarii

Discuția Hertei Muller de la Ateneul Român în care a pus la colț ”rezistența prin cultură” a provocat un val de reacții, incluzând-o pe cea a lui Caius Dobrescu, unul dintre autorii acestui volum, din Observatorul Cultural. Caius punea un mare punct pe i când afirma în Observatorul Cultural că Herta Muller, un model de intelectual angajat etic, fără frică, a făcut o greșeală tactică când a acceptat să fie plimbată prin România de editura Humanitas, în special de dl. Liiceanu, care este orice în afară de un model de ”rezistent.” Pe de altă parte, însă, trebuie spus că Herta Muller nici nu a avut de ales. Humanitas este editura care a cumpărat dreptul de distribuție al cărților dnei Muller acum mai mulți ani, față de care ea are obligații contractuale și/sau interese de comercializare a cărților sale. Dar nu tocmai acest lucru pune din nou în lumină cum în cultura română intelectualii-CEO-lideri de opinie creează o atmosferă ce limitează discursul public?

Orice revenire a Hertei Müller în România mi se pare un eveniment inspirator, fiindcă autoarea reprezintă nu neapărat triumful literar, cît izbînda credinţei în literatură. În forţa ei morală. Herta Müller este un exemplu rar de curaj etic asociat curajului estetic..
Dar tocmai pentru că ne-a obişnuit cu judecăţi limpezi şi tranşante [îmi]  exprim nedumerirea deplină faţă de modul în care a acceptat să apară public, într-o scenografie cu puternice conotaţii canonico-simbolice, în compania lui Gabriel Liiceanu.
Gabriel Liiceanu este exemplul de manual al acestei tipologii a oportunistului care mimează abil, în funcţie de instanţa la care se raportează, atît conformismul, cît şi subversivitatea. Celebritatea lui din anii 1980 se bazează strict pe debitarea de platitudini filozofice pompoase cu vag iz etno-heideggerian, care evitau orice referire la dictatură şi care permiteau propagandei oficiale să demonstreze larga libertate de gîndire din România. Direct spus, aşa cum lui Sergiu Nicolaescu i se cedase monopolul filmelor cu potenţial de succes la public, lui Gabriel Liiceanu i se permitea să vîndă en gros filozofie „idealistă“ popularizată. Ceea ce, în condiţiile unei culturi monocrome şi arhicontrolate, nu putea însemna decît succes instantaneu.
Prestigiul cultural acumulat de Gabriel Liiceanu, şi care-l îndreptăţeşte astăzi să fie partener de dialog, în faţa întregii opinii publice, al Hertei Müller, reprezintă, aşadar, dezvoltarea unui capital social acumulat în regimul anterior, cu concursul efectiv al responsabililor comunişti ai planificării culturale.
Partenerii de dialog ai Hertei Müller, în faţa publicului virtual al societăţii civile româneşti, s-ar fi cuvenit să fie Dan Petrescu. Sau Dorin Tudoran. Sau Daniel Vighi şi Viorel Marineasa, autori extraordinari, care au fost în stradă, sub gloanţe, în tot timpul Revoluţiei de la Timişoara. Citește restul

Un grupaj de clipuri de la întâlnirea de la Ateneu. Răspunsul Hertei Muller la „insinuarea” dlui Liiceanu că ar merita și el, ca și soții săi, să fie considerat un fel de ”minoritar” al culturii….

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Este grebla cel mai vechi cuvânt omenesc? A fost el folosit de Shakespeare?

de moderator

Publicat pe 14-09-2010 | 5 Comentarii

În volumul Idolii forului Sorin Adam Matei menționează efectele descurajante ale enciclopedismului vulgar care bântuie lumea intelectualității românești obișnuite.  Ademeniți de visul intelectualului universal, atotștiitor, mii de intelectuali danubieni, altfel onorabili ingineri, profesori, sau doctori trudesc la proiecte secrete ce le depășesc cu mult competențele și limitele imaginației. Inginerii vindecă cancerul, iar în timpul liber îl fac de rușine pe Vasile Pârvan. Medicii nu se lasă mai prejos, revoluționând teoriile migrațiilor umane din paleolitic. Între timp, chiar și specialiștii o iau razna. O doamnă arheolog din școala protocronistă se întinde mult dincolo de ce îi acoperă plapuma. Absolventă de Română-Istorie, ea ar fi tradus codexul Rohonczi, un document renascentist găsit în Ungaria, scris într-un alfabet inventat probabil pentru amuzament. În acesta, dna arheolog a deslușit limba română primitivă, scrisă cu caractere ”dacice”:

„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)

Dan Ungurean, recenzentul cărții, observă:

Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara… Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“

Dl. Cueșdan, fost medic la un spital important din capitală, continuă această tradiție și pe mediile de comunicare digitale de ultimă oră, cum ar fi Facebook. El pune situl și omenirea pe foc cu declarații incendiare. Printre ele o fenomenală reintrpretare a sindromului Guliță. Personajul alecsandrian, proaspăt întors de la Paris, cerea la masă ”furculision” și nu își aducea aminte, până nu era fost lovit în frunte de ele, cum se numesc obiectele din ogradă. De pildă, chestia aia cu coada lungă și dinți rânjiți din iarbă.

Dl. Cueșdean a rezolvat problema. Guliță avea, de fapt, dreptate. Toate limbile pământului sunt derivate din română. Cuvântul greblă, de pildă, poate fi găsit și în limba engleză.

Românii şi-au construit singuri cuvintele într-un mod particular, specific. Graiul românesc cuprinde cea mai veche latină şi cea mai veche slavonă, înainte de a exista Roma şi migraţiile slavilor.
Limba românilor este ancestrală şi începe cu sunetele din natură, ce alcătuiesc un fond de peste 350 de onomatopee şi de peste 350 de cuvinte primare cu compunere onomatopeică, din care derivă alte peste 1500 înţelese numai de către ei, precum, târr, poc, hurduc, a târâi, a pocni, a hurduca. Româna Onomatopeică, precede epoca neolitică şi stă la originea sistemului european de comunicare sonoră, axat pe limbajul morfemelor româneşti ă…î și conține toţi termenii definind cuceririle experienţei umane ale epocii. Aceştia persistă până în zilele noastre, cu ajustări eufonice în simfonia limbilor moderne, precum: GREBLA apucă (GREB, în engleză), ZGÂMBOI (BOI, în engleză), GARDUL apără, păstrează (GARDĂ, GUARD, GARDE, în franceză), GURA mânâncă (ÎN-GUR-GÎT-EAZĂ, ingurgitează, este GURMANDĂ, REGURGITEAZĂ, în franceză)… Restul

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Cred creștinii ortodocși în dinozauri?

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 10-09-2010 | 5 Comentarii

Unii da, alții nu…. De pe forumul Rugaciunea Copiilor, creștin ordodox

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Idolii forului în Dilemateca

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 10-09-2010 | 0 Comentarii

Dilemateca publică o pertinentă și lămuritoare recenzie a cărții. Autoarea, Adina Dinițoiu, vede în volum un necesar efort de a reconecta punctele cardinale ale spațiului cultural și social românesc, în special ”susul” și ”josul” acestuia. Ea laudă în special articolele lui Mircea Flonta și Caius Dobrescu, remarcând și pe Ștefan Bruno sau Alex Matei.

Descarcă Dilemateca Recenzie

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net