Norman Manea despre precaritatea culturii critice a intelectualității române

de Sorin Adam Matei

Publicat la 20-11-2010 | 0 comentarii

Norman Manea, invitat în România să dea o serie de conferințe și să prezinte un nou volum de interviuri, exprimă în Observatorul Cultural această opinie despre modul în care se face și se acceptă critica în lumea intelectuală românească:

Lumea literară este o lume a personalităților accentuate, ca să spunem așa, scrisul este o meserie a vanității, cum spunea Camus. Dar lumea literară reflectă, totuși, în ciuda „specificității“, lumea, pur și simplu, societatea. Nu cred că un scriitor suedez este mai puțin vanitos decît unul român, dar cei „7 ani de acasă“ sînt altfel, acel scriitor are și experiența de a trăi într-o lume cu alte reguli de conviețuire. Eugen Ionescu credea ca multe dintre metehnele naționale se trag din acel (spus sau nespus) „știi tu cine sînt eu?“. Poate avea dreptate. Nici Caragiale nu a ignorat această umflare în pene, goală pe dinăuntru, regăsibilă în sate, ca și la Academie, cu atît mai mult între politicieni tot mai mediocri. Amuzantă pînă la un punct, în ridicolul ei, această comică infatuare; dar punctul în care devine agresivă și înveninată nu este, din păcate, prea departe.
Deloc nu idealizez „civilizația“, care își are barbaria ei, cum spunea Walter Benjamin, dar dacă privim limbajul înjurăturilor în presa de la noi, inclusiv cele „literare“, modul cum sînt „lichidați“ autori care nu au omorît în serie generații de prunci sau de pensionari, ci sînt doar vinovați de a fi scris o carte care nu este pe gustul recenzentului, sau a maestrului, sau a „găștii“ elitare dn care face parte, ne-am putea îngrozi. Un provincialism plin de ifose și narcisism de doi bani. Lipsa de modestie și de măsură, de colegialitate și de discernămînt ignoră, pînă la urmă, că „fără-de-legea“ comisă era, biata de ea, doar o încercare de a spori „corola de minuni a lumii“, un produs spiritual abia născut, încă incert, care nu poate fi învinuit decît de stăruință intelectuală și de candoare creatoare. Dacă scrutăm limbajul „înțepat“ al unor lectori profesionalizați sau/ și comentatori din presa autohtonă, ne-am putea ușor îngrozi. Noroc că știm atîția lectori solitari și solidari, care continuă să vadă în carte și în cuvînt un miracol mereu regenerat al măruntei noastre planete. Mărturisesc că nu am întîlnit în presa occidentală maniera grobiană, agresivă, condescendentă în care se complac prea mulți la noi.

Articole pe teme similare:

• Idolii forului în zi de târg sau despre oralitatea primară a culturii române
• Dezbatere cu dl Andrei Cornea despre Idolii forului in revista 22
• Conservatorismul român și programul Idolilor forului
• Cărtărescu despre idolii și idolatrie intelectuală
• Vintilă Mihailescu despre intelectualitatea română de ieri și de azi

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin Librarie.net

Comentarii