Idolii forului e intenționat polifonic

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 25-06-2010 | 6 Comentarii

Bogdan Duca, un tânăr doctorand român ce încearcă să reabiliteze numele neoconservatorismului român, analizează volumul Idolii forului și contextul în care apare, făcând câteva observații bune despre contextul în care a apărut, dar aventurându-se prea tare pe terenul ghicirii unui așa zis program care are sta în spatele volumului.

Ca să începem cu părțile interesante ale comentariului său. Ca un conservator serios ce se află, dl Duca se distanțează de așa zisă dreaptă românească ce combină cu voioșie libertanismul cu sfinții părinți, ca și de lipsa de specializare a unora dintre reprezentanții săi. În cuvintele dlui Duca:

Doar un avocat al unei cauze disperate poate invoca statutul de specialist în artă al lui Andrei Pleşu, în virtutea unei singure cărţi, publicate acum muuulţi ani, sau poate invoca statutul de epistemolog şi de fizician al lui Horia Roman Patapievici doar pentru ca foloseşte nişte concepte din fizică în elucubraţiile sale despre Divina Comedia a lui Dante Alighieri. Nu mai vorbim de Gabriel Liiceanu, care îşi publică antum lucrări ce trebuiau să apară postum: scrisori, vederi, jurnale de idei şi cugetări scrise pe şerveţel, care strălucesc prin crasa lor banalitate ideatică, salvată doar de o incontestabilă frumuseţe stilistică.

Intelectualii publici de la noi sunt nişte tipi pragmatici care profită de un context. În mod categoric nu sunt de dreapta decât cel mult în unele luări de poziţie publice, luări de poziţie ce nu sunt niciodată confirmate şi de fapte. Se spune că ar fi prieteni. Să fim serioşi! Sunt asociaţi doar şi lucrul acesta se observă chiar din relaţiile clientelare pe care şi le construiesc între ei.

Domnul Duca mai afirmă, aparent ca să pună lucrurile în balanță, că

Mulţi dintre [autorii IF] lasă senzaţia că această răsturnare a idolilor trebuie să ducă în mod necesar la urcarea lor pe soclu. Unitatea grupului lor, dacă există, este dată de dorinţa de a îi vedea pe cei cocoţaţi acum pe postament, daţi jos. După aceea, au nevoie şi ei de un context pentru a se „împrieteni”, Iar cel mai bun context poate fi oferit cel mai bine de….politică.

Aceste afirmații sunt cele obișnuite în situații ca aceasta. Ca să nu dea dovadă de acel psihologism păgubos care domină discuțiile intelectuale din România și care e atât de popular în anumite cercuri l-aș invita pe Bogdan Duca la un dialog pe aceasta temă. Ce fapte concrete îl fac să reducă motivațiile volumului la invidie și resentiment? De ce este el atât de sceptic în ceea ce privește intenția declarată a volumului, anume aceea de a propune un nou model intelectual centrat pe o clasă de mijloc a spiritului? De ce nu crede că acest volum vine cu o propunere de democratizare, de lărgire a discursului și de pluralizare a opțiunilor? De ce nu crede că volumul combate elitismului ca model social și că se opune ideii ”ridică-te tu ca să mă așez eu”? În fine, de ce crede că volmul reprezintă o voce politică unitară, de stânga? Nu a citit el luările de poziție ale lui Caius Dobrescu, ale mele, sau ale lui Michael Shafir? Nu știe oare că unii din autorii volumlui, cum ar fi Bruno Ștefan, au simpatii liberale? Ori crede că Marius Ghilezan este ideolog PSD? Ce ar spune de chiar mentorul său, dl Barbu?

Rețin, însă, din observația făcută de dl. Duca, partea sa corectă, anume, că volumul nu vorbește cu o singură voce ideologică sau tematică. El crede că aceasta este o scădere. Eu cred că diversitatea de abordări este una dintre cele mai importante calități ale volumului. Cartea nu este produsul unui grup sau al unei mișcări, ci a unor voci distincte care discută în mod plural, așa cum este și normal în societățile democratice, o problemă, aceea a modelului cultural central din România. Ca să nu cădem în păcatul gândirii unice, invocat de unul dintre autori, Adrian Gavrilescu, coordonatorii și-au propus în mod explicit să invite cât mai multe și mai diverse perspective la acest simpozion virtual.  Vreau să îl asigur, deci, că polifonia, or mai pretențios spus, dar mai precis dpdv tehnic, heteroglosia, volumului este cu totul și cu totul intenționată.

În fine, o precizare. Din textul dlui Duca se deduce că metafora centrală a volumului se referă la persoane. Nu esta așa. Idolii forului nu sunt niște persoane, ci niște obsesii, în special obsesia geniului amator. Vezi capitolul meu din volum și clipul YouTube de mai jos.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Un chip ciobit: Ecou la discuția despre Idolii forului pe Hotnews

de Bruno Ștefan

Publicat pe 25-06-2010 | 15 Comentarii

de Bruno Ștefan, coautor al volumlui Idolii forului

Într-o zi din toamna anului 1988, la biblioteca municipală ”Mihail Sadoveanu” din Bucuresti, am fost scos din sala de lectură de bibliotecar și chemat să particip la o lansare de carte. Știind că tocmai luasem examenul de admitere la Facultatea de Filosofie, acesta a vrut să cunosc un filosof care tocmai scrisese o carte. Era vorba de Andrei Cornea și de cartea ”Scriere și oralitate în cultura antică”. L-am ascultat cu o încântare din ce în ce mai sporită și, la sfârșit, m-am grăbit să cumpăr cartea și să-i cer un autograf. Fără să stau s-o citesc, am fugit în parcul Cișmigiu să-i vorbesc lui Petre Țuțea despre acest filosof fascinant. L-am găsit la rondul cu statui și i-am vorbit cu aceiași încântare deloc scăzută despre acest intelectual care mă captivase prin stilul elegant, distins, prin cuvintele alese cu grijă, decente și foarte riguroase. Pe o bancă joasă de lângă statuia lui Nicolae Bălcescu s-a așezat să citească vreo câteva pagini. După jumătate de oră mi-a întins-o spunându-mi: ”Băiete, să nu-i faci chip cioplit”.

Dezamăgit de părerea maestrului, am continuat să păstrez despre Andrei Cornea imaginea unui om valoros. În 1990, am abandonat Facultatea de Filosofie și am început-o pe cea de Sociologie, cu destul de mare regret că trebuia să părăsesc o lume a ideilor și a oamenilor elevați. Dar soarta a făcut să întâlnesc rapid un sociolog care mi-a propus să lucrez cu el – e vorba de Pavel Câmpeanu. Când am înțeles că voi lucra la Grupul pentru Dialog Social am avut un sentiment de bucurie, căci știam că acolo lucra și Andrei Cornea. Vreme de 7 ani i-am citit fiecare articol din revista 22, l-am ascultat la întânirile GDS și l-am observat cu aceiași încântare ca în trecut. Când scria și vorbea despre necesitatea ca oamenii să se respecte, să poarte un dialog civilizat, fără atacuri la persoană, ori despre necesitatea promovării competenței, înțelegeam că atingea probleme fundamentale ale spațiului public. În primii ani luam cu mine la facultate zeci de numere din revista 22 și le dădeam profesorilor și colegilor să le citească. Iar când ei le aruncau scârbiți la coș fără să le deschidă sau, mai rău, aruncând câteva cuvinte de ocară la adresa lui Cornea, mi se strângea inima de ciudă. I-am luat apărarea în fața tuturor celor care-l calomniau (pe el si pe ceilalți membri ai GDS) și nu puțini au fost cei care, în primii ai post-decembriști își făceau un titlu de glorie din a se lega de defectele fizice ale unora, de nevestele altora, de ”așa-zisa lor operă”, de faptul că sunt vânduți, că fac jocuri murdare sau alte asemenea lucruri, cerându-le să contrazică ideile și nu să acuze oamenii care le vehiculează. Iar în vremea guvernării lui Adrian Năstase, când aproape presa toată era confiscată și omagiile față de premier păreau tot mai sufocante, cumpăram zeci de numere din 22 pe care le dădeam prietenilor să vadă că pot să supraviețuiască și fără să ridice omagii politicienilor de la putere.

Am văzut în ultimii 20 de ani că cele mai mizerabile personaje ale breslei mele au fost promovate intens ca mari valori științifice – oameni fără opere, cu un trecut murdar legat de Securitate, care nu se sfiau să plagieze cărți sau să falsifice sondaje. Și am văzut că același lucru se întâmplă și în alte domenii. De aceea m-am bucurat când Sorin Adam Matei mi-a cerut să scriu ceva despre intelectualii publici. Din articolele tuturor autorilor cărții ”Idolii forului” răzbate ideea promovării mai serioase a specialiștilor, a competențelor și a unor valori mai înalte în spațiul public.

Nu mică mi-a fost mirarea să văd că Andrei Cornea se dezlănțuie împotriva acestor idei și împotriva autorilor cărții. ”Câtă orbire, câtă rea credință în acest text ridicol și găunos și, în general, în concepția întregului volum! Voința de a distruge cu orice preț întunecă însă rațiunea. Idolii forului nu sunt acolo unde autorii îi caută, ci sunt chiar în urâțenia, invidia și rictusul resentimentar din ei înșiși.”

Am citit și am auzit lucruri și mai degradante din partea unor colegi cărora le-am cerut mai multă rigoare și deontologie, dar mizeriile lor erau previzibile căci le știam caracterul și trecutul. Însă nu mă așteptam de la Andrei Cornea de la așa ceva. Abia acum, după 22 de ani, am înțeles ce voia să spună Petre Țuțea, atenționându-mă să nu mi-l fac chip cioplit: ridicându-l pe un soclu mai târziu o să cadă și o să se spargă. Și atunci i-aș vedea fața ciobită și interiorul gol.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Un comentariu al Gabrielei Crețu despre Idolii forului

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 23-06-2010 | Un comentariu

Discutând problematica cărții dna Crețu spune:

Intelectualul public, acolo unde el există, este un produs al democraţiei, profund ataşat valorilor acesteia. La noi nu este cazul. Intelectualii – de sus sau de mijloc – se cred proprietarii cunoaşterii si vor sa ia in stăpânire poporul, care ar fi prost; pentru presupusa stare a poporului nu-si asuma nici o responsabilitate.

Perfect de acord. Dânsa adaugă, însă, și că unghiul de atac al Idolilor este politic. Nu, nu este. Cartea a fost plănuită, ca și concept, cu mult înaintea actualei dezbateri pe marginea intelectualilor lui Băsescu. Vezi acest articol din Decembrie 2005.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Răspuns dlui Dan Pătrașcu

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 23-06-2010 | 0 Comentarii

Dnul . Pătrașcu face o serie de observații pertinente despre volumul nostru și despre dialogul cu dl. Cornea de pe Hotnews. Mă tem, însă, că unele probleme necesită niște precizări. Dl. Pătrașcu spune, de pildă, că aș respinge enciclopedismul de plano și că în dialogul cu Cornea aș fi respins chiar ideea de intelectual generalist. În vorbele dlui Pătrașcu:

Demersul domnului S.A. Matei și a celorlalți intelectuali este lăudabil pentru că încearcă să pună sub semnul întrebării autoritatea ”păltinișenilor” care nu acceptă critici. Totuși, binomul pe care îl propune domnul Matei și colaboratorii săi tinde să arunce ideea de ”enciclopedism” în sfera limbajului peiorativ. Cum bine remarca și domnul Cornea, nu suntem puși în fața unei alegeri de tip aut-aut atunci când vorbim despre ”intelectual enciclopedici” și ”intelectuali specializați”. Dimpotrivă, atitudinea câștigătoare pentru cultura românească ar fi o atitudine et-et ceea ce înseamnă că, atât ecniclopedicii cât și specializații, trebuie să recunoască importanța celeilalte tabere. Domnul Cornea a folosit un exemplu foarte bun în acest sens, referindu-se la medicii generaliști și la medicii specialiștii. Dar, pentru aceasta, grupul de la Păltiniș ar trebui să renunțe la atitudinea autosuficientă și omniscientă, iar ”specializații” ar trebui să recunoască necesitatea unei cunoașteri enciclopedice, căci postmodernismul în care trăim se caracterizează printr-o fărâmițare excesivă în toate domeniile, iar rolul intelectualului enciclopedic ar fi acela de a încerca să reconfigureze unitatea profundă a individului.

Iată și precizările mele. Cartea atrage atenția asupra faptului că enciclopedismul a fost transformat dintr-un deziderat de educație generală, bun pentru pregătit elevii de liceu și de facultate, într-o normă de recunoaștere a genialității și a performanței de vârf intelectuale. Establishmentul cultural românesc crede că a face paradă de cunoștințe citite pe apucate, fără disciplina studiilor și a publicării „recenzate” (blind review), este adevărata măsură a genialității. Ori, credem noi autorii volumului, genialitatea este aplicarea cunoștințelor specializate asupra unui set de probleme ce păreau separate la un moment dat. Este puterea de a răspunde la o întrebare foarte specifică în așa fel încât multe alte întrebări să își găsească răspunsul în ea. Genialitatea și performanța de vârf constau în schimbarea perspectivei noastre despre lume pornind de la răspunsuri foarte specifice.

Mai mult, cartea nu respinge enciclopedismului, un lucru spus și de mine clar în capitolul Idolii forului, ca și de ceilalți autori ai cărții, ci doar forma sa decăzută și interesată practicată în România.

În fine, dacă vă aduceți aminte, în timpul discuției cu dl Cornea nu am respins nevoia de „generaliști” și de oameni ce pot informa publicul în termeni generali despre ce se întîmplă în lume, ci doar faptul că acești generaliști trebuie să aibă și ei o pregătire adecvată discursului și problemei. Folosind exemplul medicilor, eu spuneam că e nevoie, într-adevar, de medici generaliști, dar aceștia trebuie să aibă o diploma de medic ei înșiși. Nu putem lăsa orice fizician sau istoric de artă să pornească un cabinet medical doar pentru ca are o facultate, nu?

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Istvan Aranyosi îi răspune lui Andrei Cornea

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 23-06-2010 | 0 Comentarii

Istvan Aranyosi, unul dintre coautorii volumului nostru, care arăta că opera de filosofi a domnilor Liiceanu sau Patapieivici este minusculă în străinătate, este tratat cu un emfatic ”absurd” de dl. Cornea. Istvan răspunde pe blogul Calculemus pe larg, adăugând și acest gând:

Am ascultat si interviul cu d-voastra si cu Sorin Adam Matei, pe Hotnews. Spuneti ca volumul “Ochii Beatricei”, al lui H.R. Patapievici, este scris din perspectiva unui fizician, ca este despre spatii non-Euclidiene, si ca nimeni altul decat un fizician precum d-l Patapievici nu ar fi avut indrituirea si cunostintele sa aiba o asemenea abordare asupra lui Dante. Tin sa va anunt ca ideea d-lui Patapievici este preluata, inclusiv metaforele si analogiile, din articolul “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, Journal of the History of Ideas 60.2 (1999) 195-216, scris de William Egginton, acesta din urma preluand si dezvoltand ideea originala de interpretare a lui Dante de la R. Osserman, The Poetry of the Universe (New York, 1995), 112-13). Egginton este departe de a fi un fizician; se ocupa de teorie literara. Ideea insa apare pentru prima oara in Mark Peterson, “Dante and the 3-sphere”, American Journal of Physics — December 1979 — Volume 47, Issue 12, pp. 1031-1035.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Cyberspațiul vrea să fie liber: Rețeaua literară despre Idolii forului și o altă generație intelectuală

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 23-06-2010 | 0 Comentarii

Marius Ghilezan de vorbă cu Gelu Vlașin despre Rețeaua literară și Idolii forului

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Dezbatere cu dl Andrei Cornea despre Idolii forului in revista 22

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 21-06-2010 | 4 Comentarii

Dezbaterea la Hotnews cu Dl Cornea, ce a publicat o critica a cartii (bazata insa numai pe un singur capitol) in revista 22 s-a incheiat. Interviul ce a urmat discutiei poate fi ascultat apasand pe playerul de mai sus sau descarcat direct de pe situl Hotnews apasand pe difuzorul de mai jos.

Cateva precizari pentru cei care nu au citit cartea, dar l-au citit pe dl Cornea. Idolii forului este o colectie de studii si eseuri, Ea 14 autori, fara mine, care au produs 90% din… continut. Fiecare capitol furnizeaza exemple, analize si discutii complete ale problemelor discutate in capitolul meu teoretic.

Nu se spune nicaieri in carte ca ca dl. Liiceanu, sau Plesu, sau chiar si Patapievici, nu au o specialitate “de baza”. Problema este ca intelectuali ca dl. Patapievici, sau Adrian Iorgulescu, sau Plesu s-au avantat ca multi alti intelectuali romani mai noi si mai vechi dincolo de specializarea lor. Mai mult, enciclopedismul lor este desuet, de evul mediu, crezind in iluzia ca putem deschide toate usile cunoasterii cu o singura cheie, uneori taiata pe calapoduri teologale. In plus, in capitolul meu dl Liiceanu nu este folosit ca un exemplu de intelectual enciclopedic. Domnia sa nu este un bun exemplu in acest context si eu nu il folosesc ca atare in text. Folosesc un singur citat din Jurnalul de la Paltinis pentru a discuta modul in care concepea Scoala Noica educatia invataceilor sai, anume prin suspendarea judecatii critice pe perioada educatiei.
Capitolul meu nu il mentioneaza nicaieri pe dl. Ungureanu si nici nu discuta apartenenta dlor Liiceanu sau Plesu la grupul de intelectuali ai lui Basescu. Prefata cartii, apartinand dlui Shafir, discuta intr-un mod analitic si argumentat imposibilitatea ca un intelectual public sa fie si om de partid, mentionand si numele lui Traian Ungureanu.
In fine, daca inteleg eu corect, cand dl Cornea spune ca am creat idoli, domnia sa sustine ca intelectualul enciclopedic , confundat cu „geniul” national nici nu exista in cultura romana. Ma tem ca nu numai eu, dar si ceilalti 14 autori, au alta parere. Abia astept sa discutam aceasta problema la microfon.

Comentariu după discuția de la Hotnews:

Inca o precizare in legatura cu dialogul radio. Dl Cornea a folosit de doua ori tehnica heringului rosu (Red herring trick). vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Red_herring_%28logical_fallacy%29#Red_herring . Cand vrei sa ingropi pe cineva te legi de chestii de amanut, ca sa nu se vada problema reala. A fost mai ales cazul discutiei despre definirea intelectualului in capitolul lui Aranyosi care avea, de fapt, un scop mult mai important si simplu decat definirea a cine este si cine nu este intelectual, anume, inexistenta pe plan international a filosofilor romani enciclopedici. Acelasi truc l-a folosit si cand a incercat sa ma acuze de citare selectiva. Esenta capitolului meu nu era valoarea „obedientei” in paideea paltiniseana, ci originile modelului enciclopedic. In economia articolului acel citat era relativ periferic, desi nici pe departe reintrpretat fara sens, asa cum spunea domnia sa.

Folosirea tehnicii heringului rosu este un semn al modului sofistic in care dl. Cornea a ales sa aiba acesta discutie. Este un tic intelectual romanesc mai vechi, dar in acest context are si un iz de lovitura sub centura. Am gasit in aceste interventii o dorinta clara nu de a ma/ne contrazice, dar de a ne „prinde” cu orice pret, de a ne arata lumii ca niste incompetenti. Este o tehnica de exterminare intelectuala, pe care am gasit-o si in Idei si blocaje, unde critica Boierilor Mintii era numita de dl Patapievici „un violent atac” la persoana, ce nu ii face cinste.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Andrei Cornea corectat de un cititor mirat

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 17-06-2010 | Un comentariu

Dl. Andrei Cornea își exprimă în Revista 22 o mirare: chiar este România dominată de intelectualii generaliști? Un cititor răspunde:

De obicei, mie imi place ce scrie dl Cornea. Dar cum sa trec acum,
citindu-l, peste aceste doua trei randuri de obscurantism voit, prin
care pare a nu intelege la ce se refera S.A.Matei – prin „generalis…m” si
prin intelectual de „clasa medie”.

Sunt niste lucruri asa de simplu de inteles… A repune in discutie
„generalismul” sub care se prezinta (in mode vident) G. Liiceanu sau HRP
mi se pare o pierdere de vreme, o irosire a hartiei. Ce e de discutat
aici ? Categorizarea aceasta este obiectiva si nu stirbeste meritele
acestor doi importanti scriitori. Sunt lucruri simple ca lumina zilei –
de la asta trebuie pornit in dezbatere. Este f. clar ca fibra
intelectuala a societatii sta NU NUMAI in vocile unor excelenti
scriitori, a unor fini observatori precum Liiceanu si HRP , ci si in
onorabilitatea masei de doctori, profesori, avocati, ingineri,
parlamentari, functionari publici, etc.
to Or, vedem bine, cat timp la noi doctorii sunt doar niste „prestatari”
de analize, lipsiti de orice ethos al meseriei; iar avocatii seamana f.
multi cu prototipul Catalin Voicu; cat timp profesorii sunt tarati in
turpitudine de o societate indiferenta la viitor, dominata ideologic de
un socialism cumsecade si asumat din deceniile trecute, dar
reinterpretat comportamental in sensul ca nici unul nu concepe sa-si
tina copiii in tara, prin urmare iata de ce e oportuna o discutie despre
CLASA DE MIJLOC.
O ultima chestiune: Nu stiu cine a scris mai sus ca Andrei Cornea nu
furnizeaza exemple in cartea discutata pentru ca n-ar conta ca
intelectual. O aberantie aruncata, sper, dintr-o toana de moment… A.
Cornea este extrem de important ca intelectual, dar el s-a manifestat pe
caile „legitime” (vorbesc in logica volumului coordonat de S.A.M.) si
anume: si-a vazut de cariera universitara; nu a acceptat „descarcarea de
specializarea proprie” si concurararea pe taramul formatiei generaliste
– a stiut sa faca eseu de presa si editorial chiar fara a parasi
propria identitate – spre deosebire de HRP care nu mai este un «fizician
care isi expune ideile in problematica civico-culturala», ci a devenit
pur si simplu un scriitor sau un specialist in doctrine culturale daca
vreti, o voce care se exprima in toate imprejurarile sacrificand
competenta in propria disciplina de pornire. La fel si G. Liiceanu care
si-a schimbat intre timp identitatea profesionala – spre profitul
nostru, pentru ca il citim in pagini interesante, cu un continut mai
ales care ne captiveaza.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

Ziarul Financiar anunță Idolii forului

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 6-06-2010 | 0 Comentarii

Ziarul remarcă tematica necesară și inovatoare a volumului, punând accentul pe nevoia unei clase de mijloc a spiritului. Citiți restul articolului despre Idolii forului în Ziarul financiar.

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net

PODCAST: Daniel Barbu

de Sorin Adam Matei

Publicat pe 6-06-2010 | 0 Comentarii

Profesorul Daniel Barbu rezumă ideile capitolului său în care pune problem extrem de dureroasă a efectului destructiv al etosului intelectual elitist asupra spiritului democratic.

[display_podcast]

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin situl Librarie.net