Începuturile enciclopedismului amator la gurile Dunării

de Sorin Adam Matei

Publicat la 3-07-2010 | 21 Comentarii

: IH Radulescu Image via Wikipedia

În discuția pe marginea recenziei lui Paul Cernat din Observator cultural, spuneam: ”vreau să accentuez faptul că enciclopedismul pus sub lupă aici este în primul rând cel amator. Este acel enciclopedism care apasă ca un blestem asupra culturii române, de la Heliade Rădulescu la Puric”. Dl Cernat m-a întrebat imediat, de ce aș crede că Heliade Rădulescu poate fi pus în galantarul enciclopedismului amator danubian?

Pentru că Heliade este autorul a doua volume ce deschid cu focuri de artificii enciclopedismul valah: Biblicele (un fantasmatic op ce vroia sa fie un fundament pentru o carte viitoare de histo-teologo-poetică ce ar depasi Biblia si Divina Comedie) și opusul său filosofico-politic Echilibru intre antiteze, ce amestecă filosofia Hegeliana cu politologia, kabalismul și variatele sale obsesii personale și răfuieli pe masură. Ambele sunt exemple perfecte de encicopledism amator.

Enciclopedia revolutiilor de la 1848 de la Ohio University rezumă cariera de enclopedist a lui HR în acești termeni:

Heliade’s greatest enemy was his own hyper-egocentric personality and a pathological Messiah complex (he thought of himself as a Messiah of Romania). When he returned to Muntenia in 1858, he was in a state of permanent political disorientation, preoccupied with real and imagined threats from assorted enemies and traitors. His political influence after 1859 was slight. He devoted most of his efforts to fighting liberalism and renewal and became more and more conservative in his politics.

For his cultural activities, Heliade was elected to the Academic Society (the predecessor of the Romanian Academy and given a substantial national pension by the Parliament. Ion Heliade Radulescu was a religious and mistic personality, devotee of a unique God of mankind and of a human race reaching towards the same Absolute. He was forever involved in designing gigantic schemes and in viewing the inexorable panoramas of the poetic visionary. There were few subjects that this multi-talented poligraph did not tackle, ranging from fables, textbooks, epics, memoirs, polemic philosophy, Dante, and the like. When he died in 1872 in Bucuresti, he was mourned by his contemporaries as the „father of the Romanian literature.”

De la Heliade putem inainta catre Hașdeu și Densușianu, ambii exemple minunate de enciclopedism neînfrânat, unul cu fantasmaticul dicționar etimologic enciclopedic, care se baza pe ”intuiții” si speculații departe de stiința serioasă, celălalt cu a sa Dacie preistorică, plină si ea de elucubrații si fantezii.

Iorga, la rândul lui, a fost acuzat de enciclopedism amator, nu în general, ci în particular, pe felia lui de istoric. Demonstrația este făcut de nimeni altul decât Eliade (vei Turcanu, Eliade, prizonierul istoriei). Care Eliade, este și el luat la refec, pentru același defect, de Edmund Leach. Mă opresc aici, că am obosit.

Bibliografie

Istoria culturilor literare est europene

Istorie și mit in conștiința românească