Paul Cernat accentuează în Observator Cultural miza ideilor Idolilor forului

de Sorin Adam Matei

Publicat la 2-07-2010 | 22 Comentarii

Paul Cernat face prima recenzie serioasă a Idolilor forului în Observator cultural. Printre observațiile sale:

Există totuşi un liant de compoziţie al acestui volum în care fiecare text component e însoţit de o adresă de Internet pentru dezbateri: toţi participanţii ţin să definească noţiunea de intelectual public în fel şi chip înainte de a o aplica asupra modelelor româneşti active. Titlul, preluat din The New Organon al lui Francis Bacon, este bine găsit şi de impact (Nota Bene, el nu trimite la persoane, ci la mentalităţile publice, mai exact: la ideile şi imaginile – eidola – despre „înţelepţii cetăţii“ şi despre rolul lor în societate). Nu acelaşi lucru s-ar putea spune despre subtitlu. E greu să înţelegi de ce coordonatorii se plasează într-o poziţie de inferioritate „mediană“, cînd ei fac parte dintr-o elită alternativă. Sigur, e vorba aici de opoziţia între două ethos-uri distincte: unul „burghez“, critic, laic, egalitar şi meritocratic, altul „aristocratic“, ierarhic, apologetic, absolutist şi organicist, prin urmare „paramodern“ potrivit formulei – fericite! – a lui Sorin Adam Matei. Putem invoca, în acest sens, şi opoziţia „tehnocraţi“ vs. „ideocraţi“, avînd în vedere faptul că adepţii primei categorii pledează pentru valorile individualiste ale „clasei de mijloc“, iar adepţii celeilalte se revendică de la un ethos „aristocratic“, excepţionalist şi generalist, de pe poziţii de înţelepţi, moralişti sau creatori, şi par ataşaţi unui model de tip feudal, iniţiatic şi corporatist. Dar de ce ar fi unii „preferabili“ celorlalţi? Voi reveni asupra acestui aspect esenţial. …

Din interiorul cărei specializări vorbeşte un scriitor, care e şi intelectual public, de la Zola pînă la Herta Müller? Faptul că Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu nu îndeplinesc criteriile academice internaţionale în materie de filozofie (cum arată pedant, cu cifre şi cu mijloacele logicii formale, I. Aranyosi) vizează o carenţă de inserţie academică externă, fără a face din ei nişte impostori în ale filozofiei.

Paul se întreabă însă de ce am pus eu, în capitolul meu, accentul pe distanța dintre enciclopedismul amator și specializare? Răspunsul e simplu, pentru că aici este tensiunea fundamentală a culturii române, aici avem idolul central al forului și cunoașterii românești. Nu trebuie uitat că enciclopedismul apasă ca un blestem asupra culturii române, de la Heliade Rădulescu la Puric. (BTW Ce altceva este dl Pleșu când se aventurează în a scrie despre îngeri, decât un enciclopedist amator?)  În fine, scriitorii sunt și ei specialiști, desigur. Ei sunt specialiștii recuperării trăirilor profunde și al comunicării lor prin mijloace lirice și/sau narative. Ei folosesc mijloace și tehnici recunoscute, cu criterii de excelență clare. Nu sunt normați academic, dar sunt normați de criterii estetice și de poziționarea în câmpul cultural.

Articole pe teme similare:

• Partea a doua a recenziei lui Paul Cernat din Obsevator cultural
• Idolii forului semnalată în Observatorul Cultural
• Începuturile enciclopedismului amator la gurile Dunării
• Caius Dobrescu: Înalt și popular pe piața ideilor
• Unde a spus Sorin Adam Matei: ”Pleşu, Liiceanu şi Patapievici au făcut un fel de cabală şi au interzis accesul noilor intelectuali la popor”?

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin Librarie.net

Comentarii