Cum împărţim societatea

Întrebare referitoare la capitolul lui Daniel Barbu: Ateii credinței democratice

Societatea socialistă era împărțită în muncitori, țărani și intelectuali. Cum ați împărți dumneavoastră societatea actuală?

Mergi înapoi la pagina Daniel Barbu: Ateii credinței democratice

6 Comentarii la “Cum împărţim societatea”

1. Mihai spune:

   06/07/2010 la 16:53

   Categoriile in care se impartea societatea acum se formeaza din toate combinatiile posibile de variante de statut economico-social avut inainte de ’89 si dupa. Cei care au fost cineva atunci si sint cineva si azi, cei care au fost cineva atunci si acum nu mai sint nimic, cei care atunci nu erau nimic si acum sint cineva, si cei care n-au fost nimic nici si nu sint nici acum. Fiecare din aceste combinatii se individualizeaza si defineste prin propriile ei frustrari in raport cu evolutia societatii romanesti in ultimii 20 de ani, prin propriile compromisuri la care e dispusa pentru pastrarea (imbunatatirea) statutului curent si propriile justificari pe care le gaseste pentru responsabilitatea pe care o are in evidenta degradare a societatii actuale.

   Răspunde
   • Sorin Adam Matei spune:

     06/07/2010 la 17:05

     Excelenta categorizarea. Dar cine domina sistemul?

     Răspunde
2. Dan spune:

   06/07/2010 la 23:50

   Da, tot trei categorii: someri, functionari si angajati la multinationala.

   Răspunde
   • Sorin Adam Matei spune:

     06/08/2010 la 00:23

     ha, ha, ha

     Răspunde
3. Mihai spune:

   06/08/2010 la 10:57

   Mulțumesc. Cei care domina sistemul nu aparțin cu precădere nici uneia din aceste categorii cred. Sint din toate categoriile. Ceea ce-i definește este capacitatea de a se folosi de frustrările, compromisurile și justificările de care vorbeam ieri pentru a produce un proiect politic care sa dea electoratului speranța unei schimbări fără dureri, in care vinovații sint putini și nu-i regreta nimeni.

   Răspunde
4. Anamaria spune:

   08/01/2011 la 12:15

   Din categoriile de pe vremea comuniştilor lipsea, prin forţa împrejurărilor (ideologice), preoţimea. Cred că acum s-ar cere nominalizată explicit. Să zicem în categoria celor care “au fost cineva”, iar acum sunt “şi mai cineva”.

   Răspunde