Idolii forului e intenționat polifonic
de Sorin Adam Matei
Publicat la 25-06-2010 | 6 Comentarii
Bogdan Duca, un tânăr doctorand român ce încearcă să reabiliteze numele neoconservatorismului român, analizează volumul Idolii forului și contextul în care apare, făcând câteva observații bune despre contextul în care a apărut, dar aventurându-se prea tare pe terenul ghicirii unui așa zis program care are sta în spatele volumului.
Ca să începem cu părțile interesante ale comentariului său. Ca un conservator serios ce se află, dl Duca se distanțează de așa zisă dreaptă românească ce combină cu voioșie libertanismul cu sfinții părinți, ca și de lipsa de specializare a unora dintre reprezentanții săi. În cuvintele dlui Duca:
Doar un avocat al unei cauze disperate poate invoca statutul de specialist în artă al lui Andrei Pleşu, în virtutea unei singure cărţi, publicate acum muuulţi ani, sau poate invoca statutul de epistemolog şi de fizician al lui Horia Roman Patapievici doar pentru ca foloseşte nişte concepte din fizică în elucubraţiile sale despre Divina Comedia a lui Dante Alighieri. Nu mai vorbim de Gabriel Liiceanu, care îşi publică antum lucrări ce trebuiau să apară postum: scrisori, vederi, jurnale de idei şi cugetări scrise pe şerveţel, care strălucesc prin crasa lor banalitate ideatică, salvată doar de o incontestabilă frumuseţe stilistică.
Intelectualii publici de la noi sunt nişte tipi pragmatici care profită de un context. În mod categoric nu sunt de dreapta decât cel mult în unele luări de poziţie publice, luări de poziţie ce nu sunt niciodată confirmate şi de fapte. Se spune că ar fi prieteni. Să fim serioşi! Sunt asociaţi doar şi lucrul acesta se observă chiar din relaţiile clientelare pe care şi le construiesc între ei.
Domnul Duca mai afirmă, aparent ca să pună lucrurile în balanță, că
Mulţi dintre [autorii IF] lasă senzaţia că această răsturnare a idolilor trebuie să ducă în mod necesar la urcarea lor pe soclu. Unitatea grupului lor, dacă există, este dată de dorinţa de a îi vedea pe cei cocoţaţi acum pe postament, daţi jos. După aceea, au nevoie şi ei de un context pentru a se „împrieteni”, Iar cel mai bun context poate fi oferit cel mai bine de….politică.
Aceste afirmații sunt cele obișnuite în situații ca aceasta. Ca să nu dea dovadă de acel psihologism păgubos care domină discuțiile intelectuale din România și care e atât de popular în anumite cercuri l-aș invita pe Bogdan Duca la un dialog pe aceasta temă. Ce fapte concrete îl fac să reducă motivațiile volumului la invidie și resentiment? De ce este el atât de sceptic în ceea ce privește intenția declarată a volumului, anume aceea de a propune un nou model intelectual centrat pe o clasă de mijloc a spiritului? De ce nu crede că acest volum vine cu o propunere de democratizare, de lărgire a discursului și de pluralizare a opțiunilor? De ce nu crede că volumul combate elitismului ca model social și că se opune ideii ”ridică-te tu ca să mă așez eu”? În fine, de ce crede că volmul reprezintă o voce politică unitară, de stânga? Nu a citit el luările de poziție ale lui Caius Dobrescu, ale mele, sau ale lui Michael Shafir? Nu știe oare că unii din autorii volumlui, cum ar fi Bruno Ștefan, au simpatii liberale? Ori crede că Marius Ghilezan este ideolog PSD? Ce ar spune de chiar mentorul său, dl Barbu?
Rețin, însă, din observația făcută de dl. Duca, partea sa corectă, anume, că volumul nu vorbește cu o singură voce ideologică sau tematică. El crede că aceasta este o scădere. Eu cred că diversitatea de abordări este una dintre cele mai importante calități ale volumului. Cartea nu este produsul unui grup sau al unei mișcări, ci a unor voci distincte care discută în mod plural, așa cum este și normal în societățile democratice, o problemă, aceea a modelului cultural central din România. Ca să nu cădem în păcatul gândirii unice, invocat de unul dintre autori, Adrian Gavrilescu, coordonatorii și-au propus în mod explicit să invite cât mai multe și mai diverse perspective la acest simpozion virtual. Vreau să îl asigur, deci, că polifonia, or mai pretențios spus, dar mai precis dpdv tehnic, heteroglosia, volumului este cu totul și cu totul intenționată.
În fine, o precizare. Din textul dlui Duca se deduce că metafora centrală a volumului se referă la persoane. Nu esta așa. Idolii forului nu sunt niște persoane, ci niște obsesii, în special obsesia geniului amator. Vezi capitolul meu din volum și clipul YouTube de mai jos.
Articole pe teme similare:
- Idolii forului e un volum substituționist
- Alina Mungiu crede că Idolii forului ar fi putut face mai mult
- Gaspar Miklos Tamas e dat afară de la Institutul Maghiar de Filosofie, Istvan Aranyosi explică situația pe Critic Atac
- Paul Cernat accentuează în Observator Cultural miza ideilor Idolilor forului
- Dezbatere cu dl Andrei Cornea despre Idolii forului in revista 22
Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com
Cumpărați Idolii forului din România prin Librarie.net