Dintr-un univers alternativ
de Sorin Adam Matei
Publicat la 1-09-2011 | 4 Comentarii
O mică prefață la volumul Idei de schimb, care va apare în curând la editura Institutul European.
Academia Romyna’ ar vrea sa’ schimbe, din nou, ortografia. O face privind cu un ochi la trecut, shi cu celalalt acoperit de un bandaj de pirat. Culmea este ca’ o face spunynd ca tzine cont de „limba vie.” Academia tra’ieshe, desigur, yntr-un univers paralel, yn care exista’ o tzara’ identica’ cu a noastra’ shi al ca’rui nume este ortografiat cu diacritice, cum ar fi caraghioasa litera’ cu pa’la’rie „â”. Academia nu a auzit, ynca’ de faptul ca’ am abandonat aceasta’ grafie, care ne dusese la casa de nebuni cu sute de ani yn urma’.
Mijlocul de comunicare al ultimelor secole a fost, desigur, calculatorul. Tastatura acestuia a fost, cum se shtie, inventata’ fa’ra’ pitoreshtile diacritice. Shi multzi dintre stra’moshii noshtri au ajuns pe culmile dispera’rii yncercynd sa’ foloseasca’ zecile de tastaturi shi alfabete de calculator care erau, zice-se, adaptate limbii romyne.
Tastaturile ne fortzau sa’ folosim taste necesare yn alte situatzii, cum ar fi omniprezentele „ ; ” sau „ ‘ ”, pentru simpaticele „ţ”” shi „ş”. Ori sa’ renuntza’m la atyt de folositorul „/” pentru inutilul shi patriotardul „â”. @ pur shi simplu dispa’rea. Mai mult, chiar daca’ foloseam tastele corect, cynd venea vorba de publicarea textelor cu „diacritice” pe web, juma’tate din ele apa’reau sau schimonosit, sau deloc.
Ca sa’ simplifica’am aceasta’ confuzie noi romynii am hota’ryt acum cyteva secole sa’ folosim numai caracterele standard ale computerelor normale. Pentru aceasta folosim nishte conventzii ortografice pe care nishte inovatori le-au redescoperit. Cel mai simplu a fost sa’ sca’pa’m de „ţ” shi „ş”. Pe la sfyrshitul secolului 19 nishte suflete brave au yncercat formele „sh” shi „tz”. Nu a mers. Unora li s-a pa’rut mai simpatice acele virgulitze de la funduletzul literelor. La sfyrshitul secolului 21, ynsa’, nishte shi mai brave suflete tinere care tra’iau shi respirau pe chat, au redescoperit cu entuziasm traditzia pierduta’ a lui Tzigara-Samurcash shi a Mitzei Baston.
Cea mai grea a fost ba’ta’lia pentru „y.” Romynii sunt foarte myndri de orginea latina’ a limbii lor shi foarte rushinatzi de orice alteceva. (Exceptzie fac, bineyntzeles, cei care se rushineaza’ de orginea latina’ shi vor să schimbe tot aflabetul cu unul dacic, inspirat de codexul Rohonczi. Din fericire, aceshtia sa-au retras din mijlocul nostru acum un secol shi shi-au fa’cut un sat de chirpici, botezat „Brynza’”, nu departe de rezervatzia de zimbrii din tzara Hatzegului). Pyna’ la urma’ ratziunea a ynvins. „Y” avea o valoare fonetica’ foarte apropiata’ de ce aveam noi nevoie. Le-a permis vorbitorilor de limba engleza’ din toata’ lumea sa’ yntzeleaga’ ce vrea sa’ fie acei „î” sau „â” care nu sunau ca nici un „i” sau „a” din limba romyna’. Plus, de acum nimeni nu-i mai confundă pe romi cu romynii.
Ultima decizie a fost shi cea mai ushoara’. Pune lynga’ „a” pe micutzul „ ‘ ” shi ai sca’pat de „ ă”…
De acum, orice text, pe orice tastatura’, vorba lui Shakespeare, „smells as sweet.” Cum ar putea cineva crede yn fanteziile unei limbi romyne scrise cu diacritice de acum cyteva sute de ani?
Articole pe teme similare:
- Un chip ciobit: Ecou la discuția despre Idolii forului pe Hotnews
- Idolii forului nu au o ideologie – Un dialog despre volum publicat în revista Timpul
- Idolii forului e un volum substituționist
- Criza financiară din învățământ a ajuns acum și un banc
- Unde a spus Sorin Adam Matei: ”Pleşu, Liiceanu şi Patapievici au făcut un fel de cabală şi au interzis accesul noilor intelectuali la popor”?
Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com
Cumpărați Idolii forului din România prin Librarie.net
Comentarii
Comentați prin Facebook


Draga Sorine,
Bun venit in clubul celor care, in loc sa o ignore, se intereseaza de Academia Romana. Suntem, de vreo 21 de ani incoace, doar citiva care procedeaza astfel, desi, in mod normal, Academia care slujeste o natiune s-ar cuveni sa stea in atentia intregii natiuni, nu?
La randul ei, Academia insasi ne ignora sau “reprima” – cum poate si ea, prin pana unor mosnegutzi belicoshi -; un comportament previzibil, dar nu tocmai cuviincios si exemplar, caci, la urma urmei, suntem, totusi, singurii care mai iau seama la existenta ei (cu exceptia celor ce vor sa ii devina membri sau au ajuns deja in situatia data).
Bine orientata politic, Academia crede ca nu e nicio problema sa ignori natiunea insasi, cata vreme varfurile politicii iti dau graunte din palma, cu conditia obedientei absolute si a pozitiei sluj bine executate.
In fine, treaba ei… Ce voiam sa spun este ca, acum odata cu venirea ta in club, vom ajunge sa reintrunim o grupare disparata (sic!) de vreo cinci nume, chit ca unele dintre ele apartin, intre timp, unei posteritati grabite (istoricul medievist iesean Leon Simanschi, eminent istoric, Dumnezeu sa il ierte, a trecut la cele eterne deja, iata!).
Desigur, poți conta pe mine. Mai important, însă, decât protestul este schimbarea reală din câmpul ideilor. Acolo trebuie sa batem.
@) Ovidiu, Sorin
Pai, am tot militat si eu cu Academia asta Romana, dar degeaba! Ca sa fie schimbarea ideilor – si chiar schimb de idei – ma gindesc ca ar trebuie ca ideile, nu cele fixe, sa se afle in ambele tabere… Sau macar receptivitate fata de ele. Iata, ultima oara, pe la inceputul verii, i-am trimis prin mail presedintelui AR, linkul unui articol despre unele blestematii petrecute la concursul de acordarea a burselor doctorale. N-am primit macar o confirmare a primirii mesajului, nu multumiri. Si ca sa fiu limpede – nu ma privea personal deloc minariile cu pricina, nefiind bursier de felul meu, dar mi-am spus ca nu strica sa se stie ce se intimpla sub poalele Academiei aborigene…
Liviu, te-ai uitat peste carte?