Telegramă diplomatică Wikileaks dezvăluie imaginea diplomației americane despre Ion Iliescu în 1995: alternativa politică cea mai viabilă
de Sorin Adam Matei
Publicat la 13-07-2011 | Un comentariu
O telegramă din iunie 1995 a ambasadei americane de la București conține un portret al președintelui Iliescu ce este numai aparent banal. Aceasta a fost recent publicată oficial de Wikileaks, după ce a fost făcută cunoscută publicului român acum câteva luni, și merită o analiză mai atentă. Ea arată cum cu numai câteva luni înainte de vizita lui Iliescu la Washington (septembrie 1995), unde s-a întâlnit cu președintele Clinton, Iliescu era privit deja cu pragmatism și poate chiar empatie de ambasada americană. Această imagine este diferită de cea a elevului pus la colț pe care și-o închipuiau cercurile intelectuale românești din anii 90 când discutau relația lui Iliescu cu Occidentul. Imaginea pe care o aveau diplomații americani (ai administrației Clinton) despre Ion Iliescu este destul de nuanțată. Părerea lor era că Iliescu ar fi ajuns la putere datorită faptului că intelectualii români fuseseră neorganizați, atât înainte, cât și în timpul revoluției din 1989. Iliescu ar mai fi fost, după părerea ambasadei americane, dedicat idealurilor democratice, chiar când era atacat ca ”cripto-comunist”: (vezi acest document pentru traducere)
IN THE CHAOS WHICH FOLLOWED THE SUDDEN FALL OF THE CEAUSESCU REGIME IN DECEMBER, 1989, THE INTELLECTUALS WHO WERE SEEKING TO ESTABLISH A NEW POLITICAL ORDER TURNED TO THE MORE EXPERIENCED ILIESCU FOR LEADERSHIP, AND HE QUICKLY BECAME THE DOMINANT FIGURE IN THE AD HOC NATIONAL SALVATION FRONT (NSF) GOVERNMENT.
¶3. GIVEN THE TOTAL LACK OF ORGANIZED OPPOSITION GROUPS IN ROMANIA PRIOR TO THE REVOLUTION, ILIESCU HAD NO CHOICE BUT TO KEEP THE OLD BUREAUCRACY IN OFFICE, BUT THIS DECISION ALIENATED THE INTELLECTUALS AND THE EMERGING OPPOSITION PARTIES. ILIESCU AND THE NSF MOVED QUICKLY TO LAY THE FOUNDATIONS FOR A PLURALISTIC POLITICAL SYSTEM AND HE WON THE PRESIDENCY HANDILY IN THE MAY, 1990 ELECTIONS – WHICH, ALTHOUGH SERIOUSLY FLAWED, REFLECTED THE WILL OF THE PEOPLE – BUT THE OPPOSITION PARTIES REFUSED TO ACCEPT THE LEGITIMACY OF THE GOVERNMENT AND CLAIMED THAT ILIESCU WAS A “CRYPTO-COMMUNIST.”
Un comentariul ”editorial” din depeșa ambasadei mai califică teoriile despre ”lovitura de stat” a lui Iliescu din 1989 ca ”paranoice”:
OTHER INTERPRETATIONS OF THE 1989 REVOLUTION HAVE IT THAT ILIESCU AND LIKE-MINDED PARTY DISSIDENTS HAD EITHER BEEN PLOTTING A COUP AND USED THE REVOLUTION AS A COVER TO STAGE IT, OR STEPPED IN AND “STOLE” THE REVOLUTION AS IT WAS OCCURRING. WE FIND THE FIRST INTERPRETATION TOO PARANOID TO BE ACCEPTABLE WITHOUT OVERWHELMING PROOF. AS FOR THE SECOND, SINCE THE REVOLUTION WAS NOT LED BY AN ESTABLISHED ANTI-COMMUNIST GROUP SUCH AS SOLIDARITY, BUT BROKE OUT SPONTANEOUSLY, WHO IS ILIESCU SUPPOSED TO HAVE STOLEN IT FROM?
Depeșa este însă foarte critică la adresa lui Iliescu când vine vorba de chemarea minerilor la București:
ILIESCU THEN COMPOUNDED HIS PROBLEMS BY MAKING THE WORST MISTAKE OF HIS POST-REVOLUTION CAREER – CALLING MINERS INTO BUCHAREST IN JUNE, 1990, TO BREAK UP A MONTHS LONG OCCUPATION OF A CENTRAL SQUARE BY STUDENT PROTESTORS. (NOTE: ILIESCU HAS CLAIMED, NOT VERY CONVINCINGLY, THAT HE DID NOT CALL IN THE MINERS AND THAT THEIR ARRIVAL IN BUCHAREST RESULTED FROM THEIR OWN PATRIOTIC INITIATIVE. END NOTE.) THE MINERS NOT ONLY USED VIOLENCE AGAINST THE STUDENTS, BUT ATTACKED THE OFFICES OF OPPOSITION PARTIES AS WELL. ILIESCU’S IMAGE ABROAD SANK STILL FURTHER WHEN HE SPLIT WITH HIS NSF PRIME MINISTER, PETRE ROMAN, ON THE GROUND THAT ROMAN WAS MOVING TOO QUICKLY ON ECONOMIC REFORM, BUT ALSO DUE TO CLASHING AMBITIONS AND SHARPLY CONTRASTING PERSONAL STYLES.
Concluzia ce poate fi desprinsă după lectura depeșei este că diplomația americană era destul de sceptică în ceea ce privește capacitatea opoziției, mai ales a intelectualității anticomuniste, de a oferi soluții concrete politice situației complexe din România anilor 90. Aceasta opinie nu trebuie neapărat acceptată ca atare, dar este o opinie istorică, pe care trebuie să o cunoaștem. Ea ar trebui pusă și în contextul politicii externe a administrației Clinton, care avea pe masă problemele mult mai arzătoare, cum ar fi procesul de pace din Orientul Mijlociu sau războiul civil din Yugoslavia. Factorii politici americani mizau pe Iliescu în principal din motive pe care ei le considerau pragmatice. Acceptarea lui Iliescu era poate mod de miza pe calul care părea cel mai capabil să câștige cursa, mai ales că nu se dorea un conflict politic și poate etnic în România. Pe de altă parte, ar trebui spus că era poate vorba și de o simpatie subterană față de egalitarismul și aspirațiile social democrate ale lui Ion Iliescu, care nu erau diametral opuse ideologiei de factură social-democrată a administrației Clinton.
Articole pe teme similare:
- Peste 50 de Telegrame ale Ambasadei SUA la București publicate de Wikileaks dezvăluie detalii despre foști prizonieri de la Guantanamo primiți ca azilanți în România, infiltrarea fundamentaliștilor islamici în minoritatea turcă din Dobrogea, Bechtel, Rafo, Patriahul Daniel, PSD, Băsescu, corupți, și reformă
- Stelu Șerban: Politica împotriva utopiei
- Reacție la dialogul Hera Muller – Gabriel Liiceanu sau despre nevoia separării puterilor în cultură
- Studiul lui Michael Shafir dezleagă o parte din misterele anemicei dizidențe intelectuale din anii 80
- Robert Reisz despre prioritățile universităților
Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com
Cumpărați Idolii forului din România prin Librarie.net