Sindromul Uriah Heep lansat de dl. Tismăneanu trădează o mentalitate de ”stăpân”
de Ilinca
Publicat la 31-10-2010 | 38 Comentarii
- Baș Boier Iordache Filipescu Image via Wikipedia
Dl. V. Tismăneanu anunță într-un articol intitulat “Sindromul Uriah Heep” o culegere de articole împotriva resentimentarilor culturii române. Remarc în această frază o punere ”la punct” a unei mase nenumite de persoane și mișcări de idei care colportează:
un scenariu fantasmagoric în care un grup de intelectuali [notă: Gabriel Liiceanu, Horia Patapievici, Andrei Plesu, Teodor Baconschi, Andrei Cornea, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, Catalin Avrameescu]… sunt anatemizați, stigmatizați, demonizați, “demascați” ca oportunisti, personaje cameleonice, impostori, arivisti, cripto-fascisti, “suflete de slugi” si cate altele…. [Acest scenariu]
este mai presus de toate o expresie a rationamentelor meschine zămislite de ranchiuna, auto-dispret, marginalitate, ratare si insecuritate valorica.
Văd pentru a nu ştiu câta oară imposibilitatea autorului de a privi oamenii direct, în ochi, şi nu de sus, din turnul de fildeş inaccesibil muritorului de rând. De asemenea, nu pot să nu constat că aceleaşi şi aceleasi personaje sunt aduse în discuție, prezentate ca victime ale imbecilității unora şi altora, ale răutății unor incapabili, în viziunea autorului, de a recunoaște valoarea unor genii.
Personal am o atitudine critică față de unele din acțiunile și declarațiile publice ale unora dintre aceste personaje publice. Nu mă consider nici mai mult, nici mai puțin decât ceea ce sunt: o cititoare oarecare, cu o anumită curiozitate intelectuală. Nu văd, însă, de ce aş fi invidioasă dacă l-aș critica pe Cătălin Avramescu, obscur consilier prezidenţial, ce se mândreşte cu un CV de universitar cu care nu aş avea curajul să candidez nici măcar la una din universitaţile acelea hulite şi amintite de Mircea Mihaieş (poate vă mai amintiţi de faimosul său articol reacţie la cartea ” Boierii Minţii”). Sau pe domnul Andrei Cornea ce tocmai a ţinut sa ne arate în ultimul număr al Revistei 22 cât de puţin cunoaste situaţia “pensiilor si problemelor aferente,” atât în ţara, căt şi in Franţa, dar nu se sfiieşte sa infiereze cu mândrie patriotică protestele respective. Sau poate ar trebui să fiu invidioasă pe domnul Teodor Baconschi, fost ambasador la Paris, cunoscut mai degrabă datorită preferințelor sale pentru viața de lux pe banii contribuabililor? Ei bine, nu sunt invidioasă (nu am de ce), nici ranchiunoasă (ar fi culmea!), dar dacă-mi spun părerea sunt acuzată (ca atâţia alţii) de cele mai negre și joase intenții!
De ce? Ar trebui ca toți să avem aceleași păreri, să apreciem aceleași persoane, să zâmbim tâmp şi apreciativ la orice articol scris de cei amintiți de V. T. și, bineînțeles să nu deranjăm cu întrebări, păreri și comentarii?
Poate vă întrebaţi ce are de-a face sindromul Uriah Heep cu toate acestea? Presupun că domnul Tismăneanu (in stilul obișnuit de acum) ne sugerează că “sluga” vrea să ia locul “stăpânului” prin orice mijloace, eventual că acesti “stăpâni” nu pot fi contestaţi decât de persoane “egale” şi atunci, cum îşi permit unii sa o facă? Şi de ce fenomenul se amplifică? Pentru că asta este problema de fapt: acest fenomen se amplifică. Şi este foarte bine.
Articole pe teme similare:
- Gabriel Andreescu: 20 de ani de războaie culturale
- Andrei Cornea corectat de un cititor mirat
- Dl Ioan T Morar la examenul de umor
- Vintilă Mihailescu despre intelectualitatea română de ieri și de azi
- De ce greșește dl. Gaspar Miklos Tamas când spune că Idolii forului sunt o revoluție iconodulă
Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com
Cumpărați Idolii forului din România prin Librarie.net
Comentarii
Comentați prin Facebook
Discuta capitolele cărții
- Alexandru Matei: Despre agonia unui stil
- Gabriel Andreescu: 20 de ani de războaie culturale
- Istvan Aranyosi: Specializarea intelectual
- Daniel Barbu: Ateii credinței democratice
- Caius Dobrescu: Înalt și popular pe piața ideilor
- Mircea Flonta: Ascultați și cealaltă parte
- Adrian Gavrilescu: Gândirea unică
- Marius Ghilezan: Între declinul unor generații și patologia renunțării
- Idols of the forum: Why an intellectual middle class is to be prefered to a public intellectual "elite"
- Mona Momescu: Despre identitatea și paramodernitatea românească
- Vasile Morar: Înțelepciunea activă
- Lucian Nastasă Kovacs: Intelectualii publici și libidoul puterii
- Sorin Adam Matei - Idolii Forului: Pentru o clasă de mijloc a spiritului
- Stelu Șerban: Politica împotriva utopiei
- Michael Shafir: Intelectualii? Publici?
- Date statistice despre acest sit
- Bruno Ștefan: Specialist sau intelectual?
Fan Page
Blog Rating
Average blog rating:
Etichete
Nou la Pagini.com
- Geneza leninismului romantic. O perspectiva teoretica asupra orinetarii internationale a comunismului romanesc 1948-1989, Iasi, Institutul European, 2012 (fragmente)
- Luaţi urma banilor, funcţiilor, onorurilor. A treia scrisoare către Dorin Tudoran
- O carte mare – Euromorphotikon
- Un Sceptic la curtea Moralei
- “Adevărata față a lui Traian Basescu” de Marius Oprea promite un imens scandal
Noutati de pe Bookiseala
- Mishima Yukio – Templul de aur
- Ken Follett – Stâlpii pământului
- Mihail Gălăţanu – Douăsprezece cântece înaintea naşterii
- Iuri Dombrovski – Maimuţa care vine să-şi ia craniul
- Cehov – O mică glumă
- Maria Regina României – Povestea vieţii mele
- Magicianul în vizită la Bookiseala.ro: “Tinerii sunt fascinaţi de magie şi mister”
- Radu Ilarion Munteanu – Prequel
- Ştefan S. – Manual antimanipulare
- Bookfest deschide maratonul cultural
“Uriah Heep” pare a fi o obsesie mai veche a domnului VT. A folosit expresia mai intai pemtru a il cataloga pe George Voicu, atunci cand si-a facut socoteala ca ii sta mai bine alaturi de Manolescu decat alaturi de Voicu, mai bine alaturi de Liiceanu decat alaturi de acelasi Voicu, dovedind ca a vazut intr-adevar departe, dar nu in viitor. A semnat atunci o scrisoare catre “Les Temps Modernes” in apararea acestora, desi mai inainte se pronuntase vehement in favoarea lui Voicu in aceasi disputa. Scrisoarea nu i-a ajutat, tot asa cum nu-i vor ajuta nici actualele pozitii sa iasa de unde singur s-a bagat. Descrierea lui Heep corespunde unei ecranizaridin anii ’50 a romanului lui Dickens, dar, se stie bine, ecranizarile nu corespund intotdeauna romanului. Inca o data, domnul VT n-a prea citit despre ce vorbeste. Nu a fost pentru ultima oara, dovada revenirea la aceeasi imagine. Politologi de talia lui Tismaneanu si Avramescu explica, in buna parte, tragica stare a politologiei romanesti, dar, la randul ei, aceasta din urma nu este decat reflexia unui…”Stalinism pentru eternitate”!i
Cred ca dl.Shafir are dreptate, cand spune ca dl. Tismaneanu nu a citit David Copperfield, ori daca l-o fi citit in copilarie nu a inteles ca poate fi tratata de Uriah Heep o persoana slugarnica, mieroasa,ipocrita, manipulatoare si, abia apoi, arivista. Uriah Heep nu e tocmai tipul resentimentarului. In ceea ce priveste, gasirea sintagmei …sa-l fi inspirat, oare, articolul doctorului Richard Carter http://resources.metapress.com/pdf-preview.axd?code=t2181028x5778231&size=largest?
In fine…dincolo de asta, nu inteleg ultima fraza a domnului Shafir, in legatura cu ”tragica stare a politologiei romanesti”(ca si a culturii romane, de altfel, nu?!) ca o reflexie a unui ”stalinismul pentru eternitate”.
Puteti reveni?
P.S. Ilinca, nu esti invidioasa, nici ranchiunoasa, dar nu suporti sa fii ”acuzata”, chiar si de departe, ca ai fi si sari in sus(la bataie!) si uite asa arati ca esti, in fond, putin ranchiunoasa, de unde se poate banui ca nici de invidie nu esti iertata, ca orice biata fiinta umana, cu un ego exacerbat…Hm?
Oh, come on, Hedda… Ilinca invidioasă? Poate bătăioasă….
Care e, dupa dvs., sursa agresivitatii, a ”bataioseniei”?
Intrebarea e valabila pentru toti cei care citesc. Ma intereseaza si un raspuns de specialist.
Jignirea este mai mult decat evidenta. Suntem tratati, noi, toti cei care indraznim sa nu ne inchinam la idoli, ca niste slugi nerecunoscatoare.
E vizibil in acest text, cand suntem comparati cu Uriah Heep, e vizibil in articolul domnului Andrei Plesu, care ne cere sa nu ne ridicam nasul spre cei mari, pana nu scriem si noi un “jurnal de la Paltinis”, acolo.
Eu am trait aceasta experienta pe pielea mea, fiind acuzat de felonie de Horia Patapievici, care nu poate concepe (iar colegii domniei sale sunt solidari cu el) ca poti sa impartasesti valori politice si culturale de dreapta, fara sa apartii sectei adoratorilor domniilor lor.
Eu sunt cel putin amuzat de acuzele ce mi se aduc, din partea celor care nu au aprobat distantarea mea de grupul “paltinisean”, cum ca as fi plin de resentiment. La varsta mea (30 de ani) nu am de ce sa fiu resentimentar si plin de inveninata invidie. Am tot timpul sa demonstrez daca merit sau nu un loc in cultura romana si nu pot sa fiu invidios pe domnul Patapievici pentru reusitele sale publice, in contextul in care ma consider inca in perioada de formare.
Sa spunem lucrurile clar si raspicat: cei care vorbesc despre “resentiment”…asa de usor…fac un atac de natura “ad hominem,” deci un atac personal…si atunci cand un om critica pe cineva dar intentionat nu foloseste numele protagonistului lui este un fel de “othering,” de deumanizare si de elitism vadit…chiar daca gasca lui este de acord…VT are capul de beton…construieste statuia lui candva cu fata spre Estul (anii saptezeci) candva cu fata spre Vestul (dupa anii optzeci)…dar tot timpul capul lui e de beton…
So, one day, the kettle woke up, looked in the mirror and said “Man, is that pot resentful, or what?”
@Duca Hear, hear
@Hedda
Si ce ar fi trebuit sa fac? Sa plec capul si sa accept tacit toate etichetele? Etichete, care nu mi se pun numai mie sau vecinului: este o generalizare prea simpla sa spui ca oamenii ce-si spun parerea ( diferita de a altora) sunt neaparat ranchiunosi si invidiosi.
In plus este vorba si de altceva: asa cum V. T. remarca in ultimul timp nenumarate luari de pozitie (anonime sau nu) ce nu-i convin si eu remarc nenumarate raspunsuri, incercari de explicatii, rabufniri de furie la aceste comentarii, articole. Si toate ajung mereu la acelasi punct: oamenii respectivi (ranchiunosii si invidiosii) nu o fac decat pentru a lua locul “favoritilor” actuali….
Mai sa fie: ma si vad la Cotroceni in locul lui Avramescu dand sfaturi pretioase presedintelui despre care chiar Plesu a recunoscut ca are nevoie mai degraba de o ordonanta decat de un consilier! Unora le este atat de teama sa nu-si piarda pozitia caldutza incat vad adversari si potentiali inlocuitori la orice colt de….comentariu.
Si da, sunt destul de bataioasa, poate chiar mai mult decat altii, pentru ca nu suport mediocritatea ridicata la rang de valoare. Probabil si pentru ca am alte valori. Uitati-va la autorii cartii amintite de V. T. Ce are sa explice bufonul de Morar uns (din cate am inteles) consul la Marsilia ( O tempora, o mores!) despre resentimentele altora? Resentimentele le-a avut sigur el cand a vazut reactiile la anuntul privind “Marsilia”. Iar reactia mea nu este una de invidie ci de dezgust: acest ultim exemplu este edificator despre starea societatii romanesti, despre “competente” si “oameni de valoare”. Si despre tolerarea acestor acte la orice nivel, ba mai mult decat atat despre promovarea lor ca singura politica posibila.
@Bogdan Duca
As adauga la comentariul dvs ca aceste comparatii: “ce-ati facut voi mai mult decat noi sau altii?” denota nu numai o incercare naiva de a se justifica dar, mai rau, o superficialitate in aprecierea oamenilor si realizarilor lor. Comparatiile nu numai ca le faci la varste apropiate dar si in domenii identice, in situatii relativ apropiate. Si atunci cand generalizezi, nu poti stii cine, ce a realizat, daca este sau nu mai important decat ce ai facut tu. Bineinteles, pentru cine tine sa faca astfel de comparatii.
Aveti perfecta dreptate: “…este o generalizare prea simpla sa spui ca oamenii ce-si spun parerea ( diferita de a altora) sunt neaparat ranchiunosi si invidiosi.”
Dar, va asigur ca este o dreptate falsa, premeditat falsa si chiar pervers de falsa, in contextul despre care vorbim :)))
Porniti de la premisa ca dvs. si, ma rog, prietenii/vecinii dvs. sunteti victime. Inocenti, onesti, politicosi, respectuosi si pacifisti, suportand chinuri si incredibile umilinte, din partea ‘’boierilor’’ tirani, abjecti si corupti Daca va citeste cineva isi poate imagina ca 1907 a fost o nimica toata, pe langa dreptatea pe care o aveti si o cereti acum, cand stati gata cu toporul si coasa, la o noua rascoala in numele culturii romane. Cam asa arata imaginarul de dincolo de cuvintele cu care vreti doar sa va aparati….. Este neplacut sa va spun, dar intr-adevar va purtati in acest context ca niste « slugi » (poate din Strindberg, nu din Dickens !) prin aceasta atitudine auto-victimizatoare. Toti va plangeti ca ati fost insultati, jigniti(SAM), ca ati fost facut tradator(domnul Duca), invidiosi, ranchiunosi, resentimentari (Ilinca), etc…Foarte neplacut sa va citeasca cineva infinitele plangeri de mila si revolte, tremurand de nerabdare si de dorinta de????
In ceea ce priveste Cotroceniul…e amuzant, dar eu va vad foarte bine in locul consilierului cu pricina,sigur cu un alt presedinte(poate domnul Duca :). Bataioasa cum recunoasteti ca sunteti si cum nu iubiti mediocritatea, avand alte valori, sunteti desigur si razbatatoare. Dar cum va place ideea unei « clase de mijloc a spiritului » ?
Ceea ce ma mira si ingrijoreaza este faptul ca toti cei care acum sunt dezgustatori (vezi, dl. Morar dar si mare parte din boieri), au fost candva foarte iubiti, admirati, adulati, aplaudati si purtati in triumf pe umerii a nu putini dintre actualii dezgustati. Cum se explica acest fenomen ? Cred ca nici ‘’dezgustatorii’’ nu inteleg, pentru ca ei nu fac nimic altceva decat faceau si inainte cand erau aplaudati dupa orice cuvintel. Nu inteleg si de aceea avanseaza tot felul de teorii posibile.
Ziceam ca ma ingrijoreaza, pentru ca se pare, e foarte periculos sa ai succes si sa ajungi o personalitate a culturii romane.
In cativa ani, boierii vor fi morti (cei batrani) sau (auto)-exilati, undeva intr-un loc linistit, unde vor scrie carti (ma gandesc poate la dl. Patapievici, care va incepe atunci poate cea mai frumoasa perioada a carierei sale). Sigur ca nu aveti rabdare pana atunci, dar ziceam si eu asa…
Cultura romana va ramane pe manutzele dvs. specializate. Si vom vedea atunci, cand va va veni randul sa fiti contestati, ce atitudini demne veti lua.Pentru ca sigur veti fi contestati si tratati de ‘’boieri’’ …pentru ca nu iubiti mediocritatea si aveti alte valori…ha, ha, ha !
@Hedda:
Vaicaritul se aude preponderent din tabara “intelectualilor publici”. Conferinte despre destinul “crud” al intelectualilor publici, jelanii prin articole si bloguri, victimizari, volume, chiar.
Cat despre “noi”, nu exista un “noi”. Nu ma consider ca facand parte dintr-un grup si nici macar co-autorii de la volumul Idolii forului nu pot fi vazuti ca fiind un grup unitar.
Insa e interesant de vazut faptul ca se doreste sa se lase impresia ca am fi un grup (evident, “de stanga”- caci domniile lor sunt “de dreapta”) care, coordonat si platit de moguli, nu are alta misiune decat sa compromita “elita” Romaniei. Ceea ce ar fi chiar hilar, daca nu ar fi suficienti oameni simpli, dispusi sa creada teorii ale conspiratiei
Chestia cu vaicaritul e ca faza aia din
GodfatherTaxi Driver “Are you talking to me?”Inteleg.
Asadar, dupa dvs., exista boieri sau intelectuali publici(e clar, ca ei sunt un grup unitar, din care face parte si cel care v-a numit felon!) specialisti(cu ei mai stati de vorba, asa ca aveti o bucata de interese comune!) si oameni simpli (asta inseamna cumva saraci cu duhul?).
Oamenii simpli s-ar putea sa vada prin dvs. ca prin sticla, domnule Duca, si, pur si simplu, sa nu va considere cu nimic mai bun, mai cinstit, mai capabil sau macar mai inteligent, decat cei pe care ii combateti.
Doamna/domnisoara Hedda,
Nu stiu sa fi “inmultit cu 0″ o categorie, aceea a “oamenilor simpli”. La fel cum nu stiu sa fi declarat, elitist, ca nu discut decat cu cei cu care impart aceleasi interese stiintifice.
Am spus doar ca un grup de intelectuali publici, uniti de interese concrete (sustinerea unui proiect politic si a unui personaj politic) si deveniti colegi in diferite comitete, comisii, institute, institutii si firme pe care le detin (deci consolidati intr-o retea- nu comentez in niciun fel aceasta retea)traiesc o veritabila manie a persecutiei.
Sa incerc sa dau un exemplu:
Daca X ii reproseaza, pe buna dreptate, domnului Patapievici, ca nu are o opera validata academic si nici macar un statut academic, nu numai ca domnul Patapievici se simte jignit (desi nu ar trebui- e ca si cum m-as ofusca eu ca cineva ar spune ca nu sunt….fizician) dar prietenii domniei sale (domnul Tismaneanu, in cazul de fata), incepe sa se planga si domnia sa, legand reprosul lui X de….. conspiratii anti-Basescu, de afaceri ale “mogulilor” presei romanesti sau de cine stie ce alta conspiratie oculta.
Nu e oare firesc ca, din prietenie, domnul Tismaneanu sa il incurajeze pe domnul Patapievici sa isi termine doctoratul (si sa nu se mai prezinte sau sa nu mai permita ca sa fie prezentat, ilegitim si ilegal, ca doctor pe la diverse conferinte internationale), in loc sa tipe ca de fapt Sorin Ovidiu Vantu doreste sa il distruga pe Patapievici punand pe X sa spuna despre acesta un adevar biografic, un ultima instanta banal, ca nu are o opera validata academic?
Nici eu nu stiu, domnule duca, sa fi pledat cauza acestor domni si domnisori, pe care dumneata nu-i poti suferi. Lumea asta e asa de larga si incap atatia ticalosi in ea… cu diplome sau fara. Nu inteleg de ce unii cu unii sunteti de acord si cu altii nu. Dl. vantu este acea personalitate care a fost cu ani in urma eroul unei mari escrocherii finaciare, in care multi oameni simpli si-au pierdut economiile de-o viata? Acelasi care a devenit un om foarte bogat intre timp?Sau nu stiu eu bine?
In ceea ce-l priveste pe dl. patapievici,tinta principala a (re)sentimentelor dvs., imi pare rau ca nu are curajul de a nu face niciun doctorat. Pentru mine un doctorat in zilele nostre, indiferent unde in lume, nu echivaleaza nici cu ucenicia pe care o faceau altadata cizmarii si croitorii. Acestia erau mai mari maestri in domeniul lor, decat sunt doctorii de azi in indiferent ce specialitate.
@Hedda
A-ti spune parerea nu poate fi fals. Poate fi fals ceea ce spui ( asta se poate discuta cu argumente pro si contra) dar nu faptul de a spune!
Eu vorbesc despre dreptul fiecaruia de a spune ceea ce gandeste despre un om, un fenomen, un obiect…fara sa existe ceva ascuns in spatele acestei actiuni.
V-am intrebat care ar fi alternativa: sa tac? sa tacem? sa aprobam tacit sau sa vorbim ” in spate”? Vi se pare poate mai corect, mai nobil, sa se procedeze asa?
Avand in vedere ca V. Tismaneanu si altii ( inclusiv dintre autorii volumului “Idolii forului”) sunt universitari o sa va pun o intrebare. La o conferinta, daca esti un tanar student sau un tanar universitar si vrei sa faci o remarca pe marginea prelegerii respective, poate pentru ca ai o nelamurire sau poate ai detectat ceva gresit( se intampla), sau pur si simplu ai o critica pertinenta trebuie sa te abtii pentru ca “esti tanar si nu ai publicat nu stiu cate carti si nu stiu cate articole” deci nu ai experienta necesara ca sa te adresezi ” maestrului”? Mi se pare de o falsitate cutremuratoare si daca sunt situatii cand se intampla asa ceva, in nici un caz nu aduce nimic pozitiv !In plus, exact atunci te-ai purta ca o adevarata sluga.
Si inca ceva: unul din principiile mele de baza este acela ca nimeni nu-i de neinlocuit. Atata timp cat accepti ca nu esti unicul / unica
persoana potrivita intr-un anume loc, ai chiar o libertate mai mare si un alt fel de a privi pe cei din jurul tau.
Mie mi se pare ca exact asta s-a intamplat: oameni ce s-au crezut de neinlocuit pana la sfarsitul vietii se simt amenintati, se simt jigniti de alti oameni ce nu fac decat sa-si spuna parerea. In plus oamenii se schimba considerabil atunci cand isi schimba statutul social. Luati-l pe IT Morar la inceputul carierei si comparati-l cu cel de acum! Luati-l pe Avramescu cand era un oarecare post-doctorand umbland din bursa in bursa si comparati-l cu tipul imbuibat si plin de sine de acum.
Personal nu-mi plang de mila: nu astept sa iau locul nimanui, nu invidiez pe nimeni dintre cei mentionati , simt doar o tristete cand vad ca a-ti spune parerea in Romania mileniului 3 devine automat atac la persoana, sau inseamna neaparat ca ai un interes ascuns. Eventual ca stai cu toporul dupa usa asteptand semnalul ” la lupta, bai!”. O viziune redusa a unei sau unor persoane ce se ghideaza dupa “cine nu-i cu noi este impotriva noastra”.
Excelenta comparatia cu participarea la conferinte. Mai ales ca dl. Tismaneanu mentioneaza frecvent necestiatea validarii “comunitatii epistemice”. Intrebarea devine, deci, cine are si cine nu are voie sa faca parte din comunitatea epistemica? Poate ea fi deschisa sau trebuie ea sa fie limitata la cei care sunt de acord cu noi? E comunitatea epistemica acelasi lucru cu comunitatea de simpatii intelectuale, sau este comunitatea oamenilor preocupati de aceleasi probleme?
Nu stiu daca ati auzit de Claire Martin. Se pare ca ea a spus sau scris, prima data, ceea ce numiti ”principiul” dvs. (”Nimeni nu e de neînlocuit dar – uneori – este nevoie de mai multe persoane pentru a înlocui una singură.”)
Discursul dvs., in general, imi aduce aminte de o replica a lui Stefan Gheorghidiu, din ”Ultima noapte…”.
Cat despre a tacea sau a nu tacea…Inteleptii opteaza pentru tacere. Eu zic sa nu taceti, dar nici sa spuneti prostii sau sa vorbiti numai ca sa va aflati in treaba.
E chiar asa de dificil sa fii respectuos cu cineva care greseste? Exemplul dvs., cu profesorul universitar caruia ii descoperi limitele sau precaritatea cunostintelor…Cred ca avand dovada si siguranta ca esti mai capabil decat profesorul tau, ar trebui sa fii fericit si sa-i multumesti. Ti-a dat ocazia sa-ti masori valoarea, care cu siguranta va fi recunoscuta de toata lumea, la vremea potrivita.
@hedda
Poate dvs nu ati observat inca dar lumea evolueaza, volumul de cunostinte se mareste si intr-un fel paradoxal, daca in anumite domenii un om poate inlocui 5 pentru acelasi rezultat, in altele se intampla pe dos. Lasand la o parte faptul ca interpretati ” problema inlocuirii” intr-o maniera proprie ce va avantajeaza la prima citire parerile, nu vad nimic senzational in ceea ce afirmati.
Uitati-va la grupurile de cercetare actuale (indiferent de domeniu): le puteti compara cu cele de acum 15 -20 de ani? V-ati pus intrebarea de ce oameni de stiinta ce au lucrat singuri sau intr-un grup extrem de redus, acum fac parte dintr-o echipa? Cum spuneam, chiar daca dvs nu v-ati dat seama, lumea evolueaza, cunostintele se acumuleaza intr-un ritm teribil si este nevoie de mai multe persoane ca sa puna o oarecare ordine in acest volum de noi cunostinte, sa continue aceasta evolutie. Este un fapt natural si daca doriti putem discuta despre el, ceea ce ne va readuce la problema pusa de “Idolii forului”, aceea a adevaratei competentze intr-un domeniu versus o imprastiere in mai multe.
Cat despte “tacerea este de aur” sau cum vreti sa exprimati acest fapt, este adevarat in anumite cazuri.
Daca sugerati ca ceea ce am scris pana acum au fost numai prostii, accept, este parerea dvs. Dar atunci va intreb: de ce ati raspuns, de ce v-ati bagat in discutie daca nu-i nimic interesant?
In alta ordine de idei, daca tineti asa mult la acest dicton poate nu ar strica sa-l transmiteti si mai “departe” ( era sa scriu “mai sus”), nu de alta, dar in ultima perioada geniile neintelese ale plaiurilor mioritice s-au intrecut care mai de care in a lua cuvantul si a-si expune parerea, indignarea, cateodata chiar si goliciunea.
Si uite ca a venit frigul. Brrrr……..
De aici de unde scriu eu, nu se simte frigul. E un soare superb. Portocalele si lamaile se coc, iar eu nu observ, cum ziceti, mai nimic.
Dumneavoastra sustineti ca volumul de cunostinte se mareste…Eu sustin ca omenirea, in ciuda civilizatiei materiale in care se scalda sau la care aspira dureros(in anumite zone ale planetei), are un volum de cunostinte foarte redus, atat despre sine, cat si despre univers. Poate mai redus decat in Antichitate, fiindca foarte multe din cunostintele pretioasa omenirii s-au pierdut de-a lungul timpului, din cauza nesfarsitelor razboaie si nenorociri. Eu nu impartasesc entuziasmul anumitor oameni de stiinta moderni si contemporani( sau care isi zic oameni de stiinta), care declara ca stiu totul si pot totul.Fizica cuantica este cea care are cel mai bun simt dintre stiintele actuale si care va arunca in aer toate conceptiile invechite despre cunoastere.
Fraza mea suna asa :”Eu zic sa nu taceti, dar nici sa spuneti prostii sau sa vorbiti numai ca sa va aflati in treaba.” Dvs. va face placere sa intelegeti ca am spus ca spuneti prostii. Daca va face placere si in plus acceptati ca spuneti prostii…ce sa mai zic?
Nu am intervenit(verbul a se baga se foloseste intr-un limbaj prea popular pentru tema discutiei) in discutie pentru ca era interesanta. Insa poate ca prin interventia mea, totul a devenit mai interesant :))
Nu-mi dau seama ce ati vrea sa insinuati prin ”nu ar strica sa-l transmiteti si mai “departe” ( era sa scriu “mai sus”)”. In orice caz, ”mai sus” si ”mai departe” nu e decat ceru-nstelat, iar in mine legea morala.
Nu am pus ghilimele, caci sigur toata lumea stie cine a spus-o primul…:)
Hedda, ai terminat doctoratul?
Doua, domnule SAM.
Unde? Cati ani a durat in total?
@hedda
Imi faceti impresia unui bagator de seama a carui preocupare actuala este “Influenta fizicei cuantice
asupra coacerii lamailor si portocalelor” totul coroborat de participarea autorului la discutii neinteresante cu singurul scop de a le face interesante! Interesant, nu?
PS Daca faceti atata caz de cum trebuie sa ne adresam unul celuilalt, va reamintesc ca ati inceput sa ma tutuiti de parca am fi jucat sotronul impreuna! Stiu ca nu este cazul, pe vremea aceea dvs citeati “Jurnalul de la Paltinis” si va preocupati deja de aspectele moderne ale fizicei cuantice in dezvoltarea gandirii copiilor.
PPS Ceva mai multa logica ( sau mai putina rea credinta) nu v-ar strica: accept parerea dvs despre ceea ce scriu in virtutea faptului ca fiecare este liber sa-si exprime parerile. La pareri stati bine, la argumente nu prea.
Mai incercati!
Aveti impresii variate si eronate, distinsa doamna, dar e de inteles. Sunteti foarte nervoasa. Nu stiu, sincer, ce v-a putut aduce in starea asta. Nivelul schimburilor noastre de comentarii tocmai a coborat prea mult, asa ca eu o sa imi rezerv placerea de a schimba idei cu alte persoane sau personalitati virtuale ori nu.
Respecte!
@Hedda
Nivelul discutiei a fost coborat de intrarea dvs cu bocancii plini de noroi luandu-l pe “tu” in brate.
Cules placut de portocale!
Despre resentimente dar in alt registru.
De azi dimineatza toata presa romaneasca trateaza acelasi subiect, moartea lui Adrian Paunescu. Tot felul de personalitati mai mari sau mai mici si-au exprimat parerile, condoleantele, regretul, multumirile etc.
In tot acest ghiveci mediatic apare si articolul lui Vladimir Tismaneanu de pe Hotnews; evident, populatia mioritica nu putea sa se lipseasca de parerea dansului!
http://www.contributors.ro/cultura/menestrelul-comunismului-dinastic-sau-cine-a-fost-adrian-paunescu/
Pot accepta tonul acid si vehement al cuiva fata de ce a fost A. Paunescu, pot citi randurile critice fata de acesta ca poet, ca om politic, ca bufon-menestrel la curtea dictatorului.
Dar Paunescu este asa de ani de zile, era la fel si acum 10 ani, si cand s-a retras din viata politica, si ieri pe patul spitalului. Sa scrii doar la cateva ore de la decesul unui om aceste randuri ( chiar daca meritate) imi da impresia unui stol de corbi ce asteapta hulpavi, rotindu-se in tacere, ca vietuitoarea de jos sa-si dea duhul. Iar dupa asta se reped cu zgomote stridente sa o sfasaie.
Oare ce resentimente anima unele persoane de ajung sa se comporte in acest mod primitiv?
Moartea este marele egalizator, nu?
Ma refeream la o anumita decenta dictata de momentul respectiv.
Si in sensul pozitiv si in cel negativ. Oricare din extreme mi se pare o lipsa de respect, iar respectul, ca sa-l obtii trebuie sa-l si acorzi. In plus, de la oamenii ce se considera superiori celorlalti ai dreptul sa ceri mai mult decat de la un nea Gica jurnalist, gata la orice compromis ce-i permite sa-si scrie articolul.
http://tismaneanu.wordpress.com/2010/11/05/adrian-paunescu-rapsodul-comunismului-dinastic/
in ceea ce priveste relatii Tismaneanu-Becali si Tismaneanu-Iliescu, cititi aici
http://www.gds.ro/Opinii/2004-04-20/Chipuri+si+enigme
Chipuri si enigme
Opinii – de Stelian TANASE
(citeste alte articole de acelasi autor »)
Citeva episoade ale vietii monden/intelectual/politice din Bucuresti, consumate in ultima vreme, mi-au retinut atentia. Natura lor ramine ascunsa si din cauza asta se nasc tot felul de intrebari si nedumeriri. S-o luam pe rind. Cunoscut analist politic si profesor de stiinte politice, Dan Pavel a devenit consilierul politic al unui personaj pitoresc din lumea afacerilor cu terenuri si a fotbalului, proprietarul, printre altele, a unui partid. Mutarea a surprins, partidul respectiv este insignifiant, desi liderul lui este mereu prezent pe micul ecran, implicat in scandaluri, tine prima pagina a presei sportive. E un personaj grobian, autorul unor gafe memorabile, fire violenta, mai ales cu ziaristii. Nu stiu cine ar putea colabora ca expert cu Gigi Becali. In plus, contactul intre cei doi e facut de Viorel Hrebenciuc. Multe intrebari in acest episod. In prelungirea lui se afla un altul la fel de enigmatic. Vladimir Tismaneanu, profesor american de origine romana, a publicat o carte de dialoguri cu Ion Iliescu. Intilnirea putea sa produca scintei, dar nu a produs. Nu aflam mare lucru, pentru ca Ion Iliescu nu s-a confesat, a vehiculat vechile sale teorii tehnico-stiintifice, s-a justificat pentru mineriade si raminerile in urma ale tranzitiei. Mai interesante sint episoadele din prima tinerete. Interlocutorul nostru l-a lasat destul de liber, nu l-a deranjat cu intrebari incuietoare – si erau atitea. Cotrocenii au organizat lansari repetate si triumfale, in beneficiul lui Ion Iliescu, care intra in campanie in scurt timp. Si aici apare Gigi Becali, vizitat acasa de politolog. Presa se sesizeaza, apar materiale insotite de intrebarile aferente. Pina la urma, Tismaneanu ne spune ca a fost o vizita de familie, la patronul clubului Steaua, al carui fan este. Mai aflam ca nu il va sustine politic, in ciuda zvonurilor grabite, din cauza diferentei „ideologice“ dintre cei doi. Becali e crestin-democrat, aflam, iar vizitatorul, liberal. Sa fie o intimplare, as spune o neglienta, o neatentie datorata prieteniei lui Tismaneanu, venit de departe, si cam folosit de unii si de altii pentru propriile lor interese?
Din ce stiu de la Vladimir Tismaneanu, intalnirea sa cu Becali a fost mediata de Dan Pavel cu scopul de a obtine o minge, un tricou cu autografe sau chestii de genul acesta, pentru fiul sau, Adam, pasionat de fotbal.
Presa, care a surprins vizita privata, a fost un element neasteptat.
Volumul-interviu cu Ion Iliescu nu este deloc o carte proasta. E trist ca Vladimir Tismaneanu a uitat, brusc, decenta si spiritul ce l-a animat cand a purtat dialogurile cu Ion Iliescu…
Cat despre Dan Pavel: este un om constant cu propria viziune asupra stiintei politice si a rolului politologului.
Putem sa ii reprosam multe, dar nu putem sa ii reprosam ca decizia de a fi alaturi de Becali a fost una ce a dus la incalcarea principiilor domnului Dan Pavel.
“Infatuat, dezechilibrat, lipsit de maturitate”
Vizitele incepusera probabil in vara lui �83, dupa fuga in Statele Unite. Ofiterul de Securitate batea insistent la usa mamei sperind sa patrunda astfel in mintea sofisticata a fiului: “Tismaneanu Ermina inclina sa creada ca fiul sau a fost atras la Europa Libera speculindu-i-se unele tare din caracterul sau ca infatuarea, precum si lipsa de maturitate si experienta de viata”. Securistul-psiholog adaugase la fisa tinarului “Cain” si alte simptome de boala: “Dezechilibrat, sensibil la laudele care i se aduc de catre persoane din anturajul sau, ceea ce il face in multe ocazii sa se ralieze la actiuni nechibzuite care ii sint sugerate de persoane ce-i speculeaza tendinte spre infatuare, este atasat de rudele din tara; nu este o fire materialista”.
Dan Tapalaga 23 iulie 2006, Cotidianul
Dincolo de faptul ca fenomenul Uriah Heep este departe de-a fi un “sindrom”, ci doar manifestarea fireasca a acestor ortrepe ale speciei umane (care intre noi fie spus, pot fi intilnite cu duiumul printre politicienii romani, incit chiar poti spune fara prea mare gresala ca este un fenomen de masa al “capitalismului pe paine” post decembrist!) in acest articol victimizati un onest cetatean roman de origine evreiasca, dind apa la moara gurilor rele care spun ca poporul roman este unul antisemit! Cind el insusi se vaieta ca nu este inteles defel de “poporul roman”, care-l trateaza drept ceea ce este, demnul urmas al tatalui sau bolsevic, care asemeni mai tuturor celor straini de interesul acestui popor au reprezentat aici polii de influenta ai unor interese ostile idealului romanesc.
Intervenția ta e a bancul ăla cu Bulă care fura o câte o piesă de la fabrica unde lucra ca să-și facă o bicicletă. Din păcate, orice făcea, tot mitralieră ieșea. Articolul nu are nimic de-a face cu evreitatea dlui Tismăneanu sau cu antisemitismul. Punct.
“”in acest articol victimizati un onest cetatean roman de origine evreiasca”"”
@Diogene, cred ca nu ati inteles nimic din articolul de mai sus, eventual ati luat ce v-a convenit. Din comentariile dvs pe acest forum am dedus ca aveti o mare problema, o idee fixa si nu m-ar mira sa va considerati si dvs “victimizat” la fel ca personajul din articol.
Marturisesc ca am ras in hohote citindu-va fraza cu care am inceput comentariul si pentru moment mi s-a parut una din acele faimoase perle de la bacalaureat: “in aceasta opera autorul vorbeste despre Ion ce era nemultumit ca nu are destul pamant”.
Nu, dar paca tocmai Domnia Sa era cel ce se plingea ca romanii,( prin articolele de presa, de pe bloguri, din discutiile tv si radio, etc) prin ostilitatea deschisa manifestata impotriva persoanei Sale, dovededeau ca sint o natiune antisemita, adica tocmai ceea ce si Domnia Voastra sustinea.
Apoi discutia era despre: Intreaga societate romaneasca manifesta simptomul unei grave deviatii patologice, sau este vorba doar de un fenomen ce se manifesta cu totul izolat.
Si daca dupa toate acestea tot nu va iese bicicleta de vina sint doar eu.
Ma bucur ca am reusit sa va veselesc! Desi eu unul nu prea vad ce e asa haios. Dar ma rog. gusturile nu se discuta.
Minca-va-si gura, de care fixism voirbiti, ca m multe!