Partea a doua a recenziei lui Paul Cernat din Obsevator cultural

de Sorin Adam Matei

Publicat la 10-07-2010 | 4 Comentarii

Paul Cernat continuă recenzia din Observator Cultural cu noi considerații despre fiecare articol în parte. Recenzia accentuează bine unele din ideile avansate de autori. La observația recenziei că volumul este inegal și ”denivelat” aș preciza un lucru. Acesta reflectă un eșantion neajustat dar larg de oameni ce gândesc în mod matur despre lumea în care trăiesc. Cartea dă o măsură a lumii în care trăim, fiind o tăietură de-a curmezișul peisajului ideatic românesc. Nu este o simplă încercare de a aduna sub același cort aceleași voci binecunoscute.

Pe de altă parte, articolele au fost scrise special pentru acest volum, pe baza unui punctaj dat. Deci, meritele articolelor trebuie judecate și ca parte a unui program, nu numai individual. Cartea nu a fost scrisă pe Wikipedia, unde fiecare autor a spus ce a vrut, când a vrut. Capitolele volumului trebuie văzute ca piese ale unui mecanism–poate nu perfect, cum nu e nici lumea în care trăiesc autorii–ce au un efect combinat. De fiecare dată când un autor punctează bine trebuie spus că el sau ea o face nu numai în nume propriu, dar și al cărții care a prilejuit această intervenție.

O a doua precizare necesită conceptul de ”generalist.” El este folosit în carte interșanjabil cu cel de enciclopedist și acest lucru creează posibilitatea de a explica enciclopedismul debordant ce domină unele cercuri intelectuale românești ca un fel de generalism domestic, necesar în toate culturile. De aceea, trebuie spus că generalistul-enciclopedist vizat în acest volum este un personaj ce nu se mulțumește numai să explice variate probleme din perspectiva multi sau interdisciplinarității. El (că nu prea avem enciclopediste în România, din motive ce nu îmi scapă dar nu am vreme să le explic aici) nu este echivalentul lui Carl Sagan, Philip Ball (Critical Mass), Steven Levitt, Stephen Dubner (Freakonomics),  sau Richard Dawkins (Selfish Gene). Or Bernard Henri Levy. El nu este un specialist ce a făcut un pas către publicul mai larg, încercând să explice cum mai multe probleme converg într-o narațiune mai largă, explicabilă din perspectiva sa de specialist cu aplecări interdisciplinare. Enciclopedistul român este un personaj ce glisează între spații de discuție foarte diverse, ce nu au legături naturale, sau nu mai au legături naturale de multă vreme. El este un personaj ce încearcă să lipească la loc cortina miracolului lumii ruptă în secolele 15-17 de revoluțiile modernității. Enciclopedismul român este unul anacronic și neproductiv pentru că din el cresc fanteziile spiritualiste ale unei modernități ce nu are încredere în ea. Acest enciclopedism are ambiții de a împacheta universul într-o singura explicație spiritualistă ce comunică capilar cu ideologia descrisă de Sedgwick, în fascinanta sa istorie intelectuală a secolului 20 ”Against the modern world.” E interesant de remarcat că din această istorie fac parte și unii mai vechi formatori de mentalități locali (cazul Eliade) ce sunt azi celebrați ca niște refondatori culturali ai României. Este o ideologie a voinței de a opri lumea în loc, de a reduce modernitatea, așa cum spuneam în capitolul meu, la o plimbare prin parc sau la un show zadarnic pe scena unei divinități atotprezente. Critica acestei utopii este principala linie de forță a acestui volum.

În fine, recenzia se întreabă de ce este nevoie de o clasă de mijloc? De ce trebuie să fie înlocuită aristocrația culturală cu o nouă ordine culturală?  Păi eu cred că răspunsul dat de Paul Cernat este perfect:

”Sigur, e vorba aici de opoziţia între două ethos-uri distincte: unul „burghez“, critic, laic, egalitar şi meritocratic, altul „aristocratic“, ierarhic, apologetic, absolutist şi organicist, prin urmare „paramodern“ potrivit formulei – fericite! – a lui Sorin Adam Matei. Putem invoca, în acest sens, şi opoziţia „tehnocraţi“ vs. „ideocraţi“, avînd în vedere faptul că adepţii primei categorii pledează pentru valorile individualiste ale „clasei de mijloc“, iar adepţii celeilalte se revendică de la un ethos „aristocratic“, excepţionalist şi generalist, de pe poziţii de înţelepţi, moralişti sau creatori, şi par ataşaţi unui model de tip feudal, iniţiatic şi corporatist.”

Eu nu cred că ar mai trebui adăugat ceva. Pasajul spune foarte bine în două fraze ce am spus noi în 200 de pagini.

Dacă vreți, însă, putem adăuga precizarea că o clasă de mijloc trebuie să domine discursul social din aceleași motive pentru care clasa de mijloc occidentală a preluat frâiele puterii și culturii din mâinile aristocrației de drept, feudale sau ideologice, la 1688 în Anglia, la 1776 în SUA, și între 1789 – 1830 în Franța.

Articole pe teme similare:

• Paul Cernat accentuează în Observator Cultural miza ideilor Idolilor forului
• Alina Mungiu crede că Idolii forului ar fi putut face mai mult
• Idolii forului semnalată în Observatorul Cultural
• Răspuns dlui Dan Pătrașcu
• Despre cele două școli ale lui Noica

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin Librarie.net

Comentarii