Idolii forului în zi de târg sau despre oralitatea primară a culturii române

de Mona Momescu

Publicat la 20-07-2010 | 22 Comentarii

Comentariile asupra volumului Idolii forului, prezente atât în articole dedicate cărţii şi apărute în presa scrisă ori în format electronic, cât şi în intervenţiile de pe forum ale cititorilor relevă, în opinia mea, o sumă de fenomene sociale interesante. Nu mă voi opri aici la exprimarea acordului sau dezacordului personal cu privire la comentariile celor care au discutat despre carte. În calitate de coordonator al volumului, consider că mi-am exprimat opinia prin participarea la acest proiect şi prin capitolul pe care l-am semnat în volum.

Am urmărit, recent, nu numai analizele asupra cărţii, remarcând acribia cu care Paul Cernat s-a aplecat asupra acesteia, cât mai ales reacţiile, comentariile, polemicile colaterale pe care aceste analize le-au declanşat. Mai mult decât volumul nostru, este interesant de observat o atitudine, o înţelegere pe care cei care au intervenit o au cu privire la chestiuni de interes social.

Voi începe, prin urmare, cu articolele publicate recent de Alina Mungiu-Pippidi în România liberă şi care ating şi problematica volumului nostru, într-un cadru mai larg. Nu este nicio îndoială că intenţia autoarei este consecventă cu agenda SAR, aceea de a educa, de a prezenta publicului o pluralitate de opinii şi eventual, alternative la politicile sociale oficiale. Am selectat intervenţia Alinei Mungiu-Pippidi pentru că ea sintetizează un tip de atitudine pe care l-am mai întâlnit în multe comentarii de pe forumuri, sau, mai mult sau mai puţin voalat, chiar în materialele dedicate volumului. Pe scurt, autoarea articolelor din R.l se întreabă care este calitatea în numele căreia autorii din Idolii forului examinează critic un fenomen actual, acela al rolului intelectualului public în spaţiul românesc? Nu vreau să cred că există vreo confuzie de „personalizare” a demersului autorilor din carte sau, în termenii teoriei literare vreo suspectată „eroare de intenţionalitate”. Cu alte cuvinte, şi spre marea mea surprindere, autoarea invită la o confruntare de CV-uri. Modul d-sale de a vedea legitimitatea unui proiect sau demers critic reprezintă un tip de mentalitate, prezentă şi pe forumuri. Anume: ori autorii participanţi la proiectul Idolii forului nu sunt îndeajuns de vizitaţi de celebritate ca să-şi permită să discute identitatea emblematică a unor intelectuali publici unanim consideraţi drept voci autorizate, ori demersul acestora este expresia unei mai profunde „maşinaţiuni” „în contra” intelectualilor publici actuali, prin urmare a valorii în societatea noastră.

Targul Mosilor, Sava Henția

A încerca să demontez acest demers mi se pare superfluu, întâi din cauza rezervei pe care etica de coordonator al volumului mi-o impune, în al doilea rând, din inutilitatea de a prelungi la nesfârşit o discuţie în termeni de „este aşa/ ba nu este aşa”. Mai interesant, din perspectiva preocupărilor mele, mi se pare identificare unor mecanisme clare ale oralităţii de tip primar în aceste confruntări. Numesc oralitate de tip primar oralitatea specifică societăţilor care se află la sau perpetuează un stadiu arhaic al relaţiilor dintre indivizi, spre deosebire de stadiul de oralitate secundară (apud Zumthor, Ong, Augé, cu variaţii terminologice nesemnificative), specifică societăţilor postindustriale contemporane. Este evident şi faptul că natura discursului sau sursele unui comentariu creditabil şi acceptat de public se supun validării specifice unei societăţi de tip oral, în măsură semnificativă.

Exemplu: întrebarea, nicidecum retorică, a autoarei articolelor Adevărata trădare a intelectualilor, referitoare la compatibilitatea CV-urilor celor care au participat la proeictul Idolii cu ale acelora „criticaţi”(nu comentez tendinţa de a personaliza, eronat, scopul demersului Idolilor…) se înscrie în ierarhia socială de tip arhaic, ilustrată prin proverbe din seria „ a ajuns oul să judece găina”. Cu alte cuvinte, o pedagogie de tip Marius Chicoş Rostogan sau domnu’ Vucea, cel care îl ardea pe „tătar” peste degete cu nuiaua, admiţând libertatea de a sluji domestic profesorului, transpare de aici. Poate că exagerez, însă imutabilitatea valorilor, atunci când nu se referă la imutabilitatea principiului valorii, proiectează într-o cultură de tip oral primar sau în care aceste fundamente s-au transferat, insidios, culturii pe care o numim urbană.

Mecanismul mai sus menţionat este prezent în toate sectoarele societăţii noastre, de la cel învestit cu autoritate temporară într-un sat/oraş/ o formaţiune politică şi care doreşte, şi de multe ori reuşeşte a eluda o parte din îndatoriri, sau de a se sustrage compensării unor greşeli în numele unui „ştii cine sunt eu?” Autocratul, feudalul, stăpânul de necontestat.

De aceea, mi se pare destul de neverosimilă solicitarea, cât de voalată ar fi, a unei confruntări de CV-uri, care ar urma să fie validate de o terţă autoritate, probabil şi care să acorde unui grup permisiunea de a se angaja într-un proiect; o consider cu atât mai dificil de acceptat, cu cît ea apare într-un text semnat de un nume sonor în societatea noastră civilă şi în demersul de a implementa principiile democraţiei autentice în societatea noastră.

O altă marcă a oralităţii primare, în numele căreia discursul Idolilor este abordat de unii recenzenţi sau comentatori pe forum, este utilizarea surselor nescrise, sau necitite, la rigoare. Doi dintre comentatori, al căror rafinament mental nu poate fi chestionat, au scris despre carte fără a o fi citit şi declarând aceasta. Informarea prin „viu grai” sau din surse secundare, cu riscul perpetuu de a „mai dormi şi Homer câteodată” şi de a colporta informaţii nedocumentate bine sau măcar parţiale, este specifică societăţilor unde tradiţia nescrisă generează, la modul cel mai ilustru, epopei cu eroi, iar în regim cotidian inepuitabila „ gură a satului”, ca să preiau o formulare a lui Ioan Slavici. Tot din autoritatea de necontestat a „vocii”, deci a discursului scris refuzat sau abordat după normele şi valorile culturii orale se nasc şi nesfîrşitele comentarii pe forum, care au alt subiect decât cartea. Ultima parte a articolului lui Paul Cernat conţine câteva comentarii la obiect (critice sau aprobatoare, aşa cum e firesc), precum şi o lungă polemică, pe lângă carte şi cu totul pe lângă observaţiile criticului Cernat, în care se ajunge la remarce nu prea onorabile cu privire la unul din comentatori „jucărie cu cheiţă”, la „dezvăluiri” mai mult sau mai puţin iluzorii cu privire la ascensiunea socială postdecembristă a unora dintre intelectualii publici, la etalarea propriilor aluzii livreşti de tipul Barbey D’Aurevilly (mi-e greu să-l găsesc încadrabil în discuţia iniţială), la confruntări ortografice în afara normelor unei polemici urbane. Imaginea forumului este aceea a unei zile de târg într-o societate tradiţională, în care trecătorii şi participanţii direcţi la oarece discuţii aprinse pe o temă anume „îşi dau cu părerea”, neuitând să creeze momente de suspans şi/sau dezvăluire, care în discursul oral aveau rol mnemotehnic sau rolul de a trezi pe eventualul aţipit şi a-l pregăti pentru momentul de tensiune maximă. Echivalentul acestui tip de atitudine în basm este formula mediană, aceea care culminează cu întrebarea „şi când colo, ce să vezi?” sau echivalente ale acesteia. După care urmează, ăn cazul nostru, „dezvăluirile” nesolicitate şi total în afara demersului cărţii, sau „probozirea” interlocutorului cunoscut deja sau imaginar. Şi, întrucât vocea colectivă este aceea care contează într-o cultură care a conservat mecanismele oralităţii, o parte din participanţii la discuţie evită să uzeze de numele lor real, ceea ce devine neplăcut, căci e normal sa îţi asumi opiniile şi comentariile la un articol, aşa cum şi autorul acestuia onorează pe cititor şi îşi semnează articolul, fiind gata de a primi criticile.

Prin urmare, reacţiile la volum, cu toate criticile îndreptăţite, constituie ele însele un subiect de cercetare cu privire la stadiul relaţiilor şi la tipul de comunicare în societatea noastră contemporană. Un subiect foarte interesant, şi care, a mai fost abordat în parte. Dar care nu e nici pe departe epuizat.

Articole pe teme similare:

• Norman Manea despre precaritatea culturii critice a intelectualității române
• Idolii forului nu au o ideologie – Un dialog despre volum publicat în revista Timpul
• De ce greșește dl. Gaspar Miklos Tamas când spune că Idolii forului sunt o revoluție iconodulă
• Experții Români în viziunea lui Lucian Sârbu
• Eseu în Sfera Politicii despre Idolii forului

Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com

Cumpărați Idolii forului din România prin Librarie.net

Comentarii

22 Comentarii la “Idolii forului în zi de târg sau despre oralitatea primară a culturii române”

1. Dan Al. spune:

   07/22/2010 la 14:35

   Discursul zigzagat, incoerent, de pe forumul OC-ului ar trebui in principal sa ne atraga atentia cu privire la solipsismul in care ne scaldam in interventiile noastre publice: fiecare forumist monologheaza, dupa cum ii convine, pe tema larga a “idolilor”, fara a initia un dialog. Singurele momente de comunicare sunt maruntele afronturi gratuite intre forumisti (dintre care unii “rafinati”, dar la fel de pugilisti in intentii ca restul). Practic, nu exista repere comune, scheme de idei comune, nimic comun. Este limpede ca nimeni de acolo nu a citit cu atentia cartea sau nu a citit-o deloc. In plus, unii, tot cei “rafinati”, nici nu iau in considerare ideea de a citi cartea prea curand. Despre ce discutam atunci?
   In al doilea rand, barfa si micile devoalari tin loc de orice umbra de idee, indiferent ce voce ascultam, toate intense.
   In al treilea rand, contest ideea de targ. Poti compara piata duminicala de la tara, cu zarva ei pitoresca, cu ce se palavrageste pe langa subiect pe forumul OC “intre” aceiasi 4-5 insi? Ar trebui sa mentionez ca aproximativ 6-7 comentarii, dintre cele mai lungi, sunt scrise de doi amici ai mei, pasionati de subiect, sub nu-stiu-cate pseudonime? Deci, masa critica pentru ca ceva sa devina “targ” sunt paul cernat, als, Ilinca, danT si prietenii mei obscuri?

   VA:F [1.9.17_1161]

   please wait...

   Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

   Răspunde
2. Cretanul spune:

   07/23/2010 la 08:43

   @DanAl
   Bine ca ati revenit!! : ))
   Voi reveni si eu indata ce voi putea si voi fi citit mai mult.
   Eu zic ca se poate acorda cititorilor o perioda de gratie. In fond, cartea abia s-a lansat. Plus, sa nu uitam, unora criza le ia tot timpul, pt altii e vacanta de vara, alte taramuri … Pt multi poate fi intimidant, avand in vedere subiectul propus …
   Uneori dialogul se inchiaga usor, de la sine, alteori e nevoie sa fie mosit cu rabdare de autori si gazdele lor de pe diferite canale.

   All in all, ascultand reactiile unora, mie imi pare ca lumea abia isi face ‘incalzirea’ … Asa ca eu sper ca acest portal sa ramana deschis tutror.

   VA:F [1.9.17_1161]

   please wait...

   Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

   Răspunde
3. Ilinca spune:

   07/23/2010 la 23:55

   I) Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la prima lectura a acestui articol ( l-am recitit zicandu-mi ca poate eram prea obosita si nu am inteles bine). Pe urma surpriza s-a transformat in enervare, finalizandu-se cu o oarecare parere de rau.
   Poate autoarea nu-si da seama, dar de la inceput a incercat sa convinga publicul ca pe dansa nu o intereseaza atat continutul comentariilor( ce sa mai vorbim de comentatori!) cat simbolul acestui continut privit prin ochi de …specialist. Adica un fel de materie prima, livrata in fiecare zi ( cu mai multe sau mai putine k-uri, racnete si hahaieli) folosita intr-un scop foarte nobil.
   Am avut in fata un tablou: “coordonatoarea si cobaii” ( dublul “co” este involuntar, va asigur) in care acestia din urma se reped voiosi la bananele oferite, aruncand si cojile pe jos ( ca deh, suntem tara balcanica ) sub privirea vag dispretuitoare, eventual curioasa a celuilalt personaj. Personaj situat, evident, undeva intr-un turn de fildes departe de isteria targului si cojile de semintze aruncate cu nepasare mioritica.
   As fi trecut peste aceasta impresie, in definitiv fiecare are dreptul la parerea sa si cine sunt eu sa ma ofuschez ( exista termenul?) de parerea unei autoare si coordonatoare ( vad ca tineti la acest titlu) daca nu realizam ca acest articol reprezinta un fel de dat cu stangul in dreptul si pe urma direct in capul proiectului prezentat nu de mult. Pentru ca respectiva carte eu asta o consider: o idee, un proiect. Si ca orice proiect are nevoie de argumente, sustinere si de alte idei noi. Si tot ca orice proiect, atunci cand este prezentat publicului ( asa cum el este el, imperfect, poate si incult) trebuie sa te astepti la orice tip de reactie, de la aplauze frenetice la aruncat cu oua ( desi pe criza asta este de asteptat pietre ). Faptul ca reactiile sunt asa cum sunt, unele exact pe langa gard, altele, mai putine ce-i drept, in varful parului este cat se poate de normal. La fel, faptul ca nu se leaga o adevarata conversatie este la fel de normal. Sunt foarte putini cei care au comentat pe marginea cartii sau a ideilor continute de articolele cartii ( recunosc , nu-i acelasi lucru, primii au un avantaj, poate si de aceea vad lucrurile mai “intelectual”). Deci este foarte greu de imaginat ca din aceasta multime nu prea numeroasa se va detasa o majoritate cu oarecare afinitati incat sa dea nastere la o discutie constructiva ( si serioasa, ca sa nu zic sobra!!!). Un universitar stie ca pana si la o conferinta cu o tematica bine stabilita, in momentul “intrebarilor”, discutia poate degenera si ajunge intr-un loc unde nimeni nu visa si asta intr-un foarte scurt timp si fara o participare masiva. Este normal, logic, as spune: o remarca implica o intrebare, intrebarea aceasta da nastere la o mirare, mirare ce se continua cu o alta remarca ce genereaza o alta intrebare si rapid se ajunge la o problema diferita de cea initiala. Deci, ce este anormal in amalgamul de comentarii pe marginea cartii si a parerilor despre ea? Mi s-ar parea chiar plictisitor si artificial sa fie invers!
   Cred ca ajunge pentru seara aceasta, daca voi gasi energia necesara ( greu sa fii cobai!) mi-ar placea sa vorbesc ( adica sa monologhez cazuta in propria admiratie!!!) si despre CV-uri, rolul acestora , contradictiile din articolul de mai sus si identitatea comentatorilor. Totul in sos de targ de duminica.
   PS Am o vaga impresie cum ca “l-am luat” si pe @als la lipsa de modestie!!!

   VA:F [1.9.17_1161]

   please wait...

   Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

   Răspunde
   • Sorin Adam Matei spune:

     07/24/2010 la 17:43

     @ilinca Cred ca Mona a incercat sa atraga mai mult atentia asupra “trollilor“… Pe de alta parte, eu cred la fel de tare ca si tine ca acest proiect este un atelier, un spatiu de intalnire si dezbatere. Aici este adevarata sa valoare. Si mai cred ca Mona crede cu tarie in acelasi lucru. Eu sunt foarte placut surprins de calitatea unora dintre interventii, cum ar fi a ta, a lui Dan Al., a Otiliei Dragomir, a Cretanului, etc, mai ales in contextul in care netul romanesc poate fi a gradina zoologica. Si ar fi grozav daca aceste discutii ar genera si articole sau lucrari “oficiale”, articulate, care sa ramana in istoria dezbaterii. Mai mult, una dintre ideile mele este sa scot o versiune 2.0 o cartii, care ar incorpora si conversatiile din jurul ei. Din acest punct de vedere consider contributiile la acest for o parte a cartii.

     VN:F [1.9.17_1161]

     please wait...

     Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

     Răspunde
4. pop spune:

   07/24/2010 la 07:48

   ‘Am o vaga impresie cum ca “l-am luat” si pe @als la lipsa de modestie!!!’ – slabe sperante, va asigur! ;)
   dar m-a amuzat enervarea dvs. mie mi-a placut interventia dnei momescu SI pt k – intr-adevar – este fix ceea ce contestatarii (‘boierilor’) condamna: o atitudine ‘superioara’, elitista, usor dispretuitoare :P
   comme quoi, on n’est jamais mieux servi que par soi-meme (nu mai traduc, fiind eu insumi uber-’elitist’ & mega-dispretuitor…)

   ps bun, cel mai mult ma amuza iluzia k s-ar putea inchega vreodata un ‘dialog’ intre romani – in romanik, diasporalia sau internetlandia :)

   VA:F [1.9.17_1161]

   please wait...

   Rating: 3.7/5 (3 votes cast)

   Răspunde
5. Cretanul spune:

   07/24/2010 la 10:04

   @als
   … dar dta, als, sincer ce-ai dori? sa nu se lege nici un fel de conversatie?! e cam trist sa te amuzi din atata lucru … ;(

   VA:F [1.9.17_1161]

   please wait...

   Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

   Răspunde
6. Cretanul spune:

   07/25/2010 la 01:09

   @SAM
   Sorine, hai ca m-ai omoratu’ cu articolul despre ‘muzica clasica’ … ; )) )) L-am trimis si la ‘famiglia’ mea, sa se cultive si ei … Las’ ca noi, p’acilea, mai avrem ceva cale pan’ s-ajungem la asa virtuozitate, desi unii ne vor tot binele … eh …

   VA:F [1.9.17_1161]

   please wait...

   Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

   Răspunde
7. Ilinca spune:

   07/25/2010 la 23:47

   @SAM
   Va inteleg si chiar apreciez intr-un anume fel incercarea de a gasi o explicatie articolului colegei dvs.( probabil din spirit de echipa) dar cred ca omiteti ( cu buna stiinta sau nu) anumite detalii. Inaintea acestui articol, colega dvs a avut o interventie pe forumul O.C. ( la cel de-al treilea articol al lui P. Cernat) in care declara a propos de un anume comentariu, citez “”"poate singurul comentariu care aduce in atentie mizele proiectului \”Idolii forului\”, acelea de \”toleranta\”, \”pluralitate de pareri\”, \”comentariu argumentat\” “”"
   Acel “poate” indulceste putin fraza, dar, sa fim seriosi, ideea era cat se poate de clara: ceilalti bat apa in piua pe langa subiect!Doar daca presupunea ca pe acel forum sunt numai “trolli”, cu una-doua exceptii, presupunere destul de fantezista.
   Din pacate ( si nu pentru mine, nici pentru ceilalti comentatori) genul acesta de atitudine nu aduce nimic bun proiectului de care vorbeam, dimpotriva. Inteleg ca doriti sa indulciti pilula dar va asigur ca nu sunt unica ce a remarcat tonul superior al colegei dvs. de proiect; chiar daca putini sunt cei care scriu pe acest forum sau/si cel al O.C. sunt mai multi ce citesc si trag concluziile de rigoare.
   Si din pacate ( iar “din pacate”!) nu este vorba numai de atitudinea fata de comentarii, comentatori etc ( atitudine ce la urma urmei poate fi inteleasa chiar daca nu si acceptata) dar sunt si alte afirmatii in articolul respectiv greu de digerat prin prisma proiectului dvs.

   II) CV
   O alta greseala ( dupa parerea mea) a autoarei acestui articol este aceea de a combate afirmatiile Alinei Mungiu referitoare la CV-uri- comparatie de CV-uri prin argumente ce nu se potrivesc deloc situatiei.
   Poate ca notiunea de CV este putin rigida si denota doar o insiruire de diplome obtinute, stagii, invitatii, conferinte, articole, carti etc. ceea ce la o prima lectura poate impresiona un cititor neavizat sau pur si simplu poate induce in eroare ( in sens negativ sau pozitiv). Dar, ca ne place sau nu acest CV face parte din viata noastra profesionala, suntem evaluati in functie de el si noi la randul nostru judecam alte persoane ( macar intr-o prima faza) dupa CV-ul lor, adica dupa realizarile lor profesionale. Asa ca, sa faci abstractie de el mi se pare imposibil, atunci cand sustii o cauza si vrei sa demonstrezi ca ceva nu merge.
   Ca orice proiect, ceea ce conteaza sunt ideile dar si pertinenta lor. Evident, in teorie poti sustine orice, poti afirma tot ce-ti trece prin cap, important este sa existe si o doza de realism. Si in acest sens calitatile autorilor proiectului sunt determinante. Nu ati evaluat niciodata un proiect? Nu v-ati uitat si la competentele ( termen la moda, se pare) autorilor? Nu v-ati pus intrebarea daca respectivii sunt capabili sa concretizeze acele idei?
   Acolo unde a gresit Alina Mungiu ( si SAM a remarcat imediat asta) a fost comparatia complet aiurea intre oameni din generatii diferite, domenii diferite, care au trait si traiesc poate in medii culturale, sociale, politice diferite. Toate acestea fac ca orice comparatie sa devina fortata, ar trebui sa se tina cont de mult prea multi factori ca sa se obtina un rezultat cat de cat pertinent. Si aici scartaie de fapt “intrebarea” Alinei MP. Faptul ca se intreaba ( mai mult sau mai putin retoric) care sunt realizarile “contestatarilor” mi se pare mult mai natural decat dorinta de comparatie fortata.
   Si tot aici remarc o contradictie flagranta intre acest aspect pus in evidenta de Mona Momescu si o alta problema ridicata de dansa, aceea a identitatii comentatorilor! Acestia, urmand exemplul autorului “ce-si onoreaza cititorul” ar trebui sa-si asume fiecare identitatea reala. De ce oare, asta nu este foarte clar.
   Incerc sa-mi imaginez ce s-ar intampla daca as semna comentariile cu numele meu real. Care ar fi diferenta? S-ar schimba ideile comentariilor mele?Ce ati putea afla despre mine? Ce fac, ce realizari am, unde traiesc etc. Pe scurt , franturi din CV-ul meu si atat ca doar nu o sa convocati o adunare generala ca sa me prezint si sa-mi puneti intrebari “in direct”. Dar parca CV-ul nu conteaza, nu-i determinant dupa cum sustinea autoarea articolului. Importante sunt ideile, argumentele, implicarea, nu?
   M-ati admira sau dispretui mai mult daca ati afla ca sunt o biata invatatoare dintr-un sat de munte sau cineva care si-a abandonat cariera si-si creste copiii? Nu cred, comentariile mele tot acelea ar fi. Deci, conteaza sau nu CV-ul ca sa judeci actele unei persoane, chiar persoana in sine? Dar un proiect? Cum gasim calea cea mai buna?
   Referitor la “identitate” mi-am imaginat o secventa amuzanta: un invitat la o conferinta refuzand la final sa accepte intrebari si comentarii de la persoane care nu-si declina identitatea, eventual cu actele in mana, ca deh, un badge poate fi usor falsificat…..as vrea sa cred ca nu se va ajunge la asemenea aberatii.
   In definitiv putem vedea totul ca pe o conferinta in care autorii isi prezinta ideile si publicul face comentarii, pune intrebari sau se amuza…..
   Sper ca am plictisit macar o persoana-doua si enervat cateva.
   Altfel totul ar fi prea uniform ………
   Si mai sper ca nu se vrea ca acest forum sa devina doar o platforma de aplauze si comentarii pozitive. In ceea ce ma priveste, chiar daca gasesc o idee foarte buna proiectul respectiv ( ca proiect!), nu voi ezita sa-mi spun parerea chiar daca nu va fi pe placul autorilor.
   PS Scuze pentru eventualele greseli, nu am nici timp si nici forta sa recitesc si eventual sa corectez.

   VA:F [1.9.17_1161]

   please wait...

   Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

   Răspunde
8. pop spune:

   07/26/2010 la 07:44

   pai un exemplu edificator k ‘identitatea conteaza’ ati avut kiar pe acest forum: cita vreme eu am semnat ‘pop’ am fost frecventabil, iar comentariile (ideile) au fost ‘excelente’; cind am facut figura cu ‘uite pop(a), nu e pop(a)’ (= e ‘als’), am devenit subit indezirabil…
   hihi

   ps sincer: kiar nu pot sa cred k credeti k identitatea (reala) nu conteaza! sau k sinteti atit de naiva incit sa credeti k (doar) ‘ideile’ conteaza… in these days & age? in THIS country?? lol

   VA:F [1.9.17_1161]

   please wait...

   Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

   Răspunde
9. Ilinca spune:

   07/26/2010 la 08:47

   @als
   Probabil sunt naiva dar nu cred ca proiectul respectiv se asorteaza cu idei de genul ” conteaza cine esti, nu ce spui”. Si da, am o imagine “idilica” despre “THIS country” in care nu ma mai regasesc deloc. Mai precis pendulez intre orase prafuite unde “librarie” a ajuns cuvant de dictionar, cu parcuri din ce in ce mai mici si murdare, “doamne elegante” ( versiune mioritica) ce mananca seminte, parveniti ce conduc masini sport etc si pe de alta parte carari de munte unde nu intalnesti decat cativa oameni pe zi, miros de cozonac in dimineatza zilei de Craciun si copii saraci dar curajosi ce merg si doua ore pe jos ca sa ajunga la cea mai apropiata scoala.
   Nu-i asta naivitate?
   Dar pot sa cred si sa sper ca macar oamenii inteligenti pun accentul pe continut si nu pe forma.

   PS Nu va mai plangeti atat de mila! Indezirabile au fost ideile dvs; personal nu am facut nici o diferenta intre @als si @pop, chiar daca v-am recunoscut destul de repede( aveti o “amprenta” inconfundabila!).

   VA:F [1.9.17_1161]

   please wait...

   Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

   Răspunde
10. pop spune:

    07/26/2010 la 10:56

    ‘indezirabile’ pt k nu le impartasiti? ;)
    stati linistita, m-am obisnuit sa fiu ‘impotriva curentului’(ORICARUI ‘curent’ – si nu pt k sufar de boala congenitala a romanului: ‘trage curentu!’ :) )

    ps n-ati inteles: ideea nu e ‘conteaza CINE esti, nu CE spui’, ci ‘nu mai conteaza CE spui (= daca ai dreptate eventual) cind se afla CINE esti’ (= esti ‘indezirabil’)…
    e o nuanta importanta, totusi

    VA:F [1.9.17_1161]

    please wait...

    Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

    Răspunde
11. Ilinca spune:

    07/26/2010 la 15:13

    @als Nu eu am folosit prima cuvantul “indezirabil”. In general cand nu sunt de acord cu ceva nu ma jenez sa o spun, ce-i drept poate nu in stilul dvs ( enervant pentru unii, amuzant pentru altii).
    Si nu este cazul sa exagerati: chiar si cand semnati @pop si scriati fara “k”uri era clar de ce parte a balantei inclinati. Iar de cand ati revenit la @als nu v-a dat nimeni una in cap, nici nu v-a trimis la plimbare.
    Personal nu am veleitati de vataf pe mosia boierilor si cred intr-o schimbare fie ea cat de mica. De unde si schimbul acesta de mesaje.
    De altfel este suficient sa-mi amintesc articolul lui Mircea Mihaies din EvZ de azi ca sa realizez ca este efectiv nevoie sa se intample ceva, sa se trezeasca lumea la realitate, sa se schimbe ceva…..

    VA:F [1.9.17_1161]

    please wait...

    Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

    Răspunde
12. pop spune:

    07/26/2010 la 21:17

    ‘Personal nu am veleitati de vataf pe mosia boierilor…’ – hm; ideile astea (de ‘vataf’, respectiv ‘mosia boierilor’) tradeaza un ‘spirit’ ingust & lipsit de gust :(

    ma rog, kestiune de breeding… noroc k sintem in spatiu virtual pt k, irl, nici nu stau de vorba cu persoane cu ascendenta de la ‘vatafiana’ in jos

    ps dvs nu aveti ‘argumente’, aveti stari de spirit. ele sint irelevante

    VA:F [1.9.17_1161]

    please wait...

    Rating: 1.0/5 (2 votes cast)

    Răspunde
13. Ilinca spune:

    07/26/2010 la 21:35

    @als “”pt k, irl, nici nu stau de vorba cu persoane cu ascendenta de la ‘vatafiana’ in jos

    Va inteleg, si femeia de serviciu a imobilului unde locuiesc, “schimbadu-si” statutul social si deci “avansand”, vrea sa uite de unde a plecat si nu mai discuta cu fostele colege( dixit inlocuitoarea individei), decat probabil in lumea virtuala.
    O seara placuta!

    VA:F [1.9.17_1161]

    please wait...

    Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

    Răspunde
14. pop spune:

    07/27/2010 la 06:49

    eu n-am dc sa ‘uit de unde am plecat’, am fost dintotdeauna dispretuitor & arogant, iar locul de ‘unde am plecat’ e un falnic arbore genealogic care-l are, pe o craca, pe cuza :P

    dar ‘ideea principala’ nu era asta (= eram convins k o sa cadeti usor in aceasta capcana), ci faptul k – asa cum spuneam – ati gafat din prea multa ‘simtire’, punindu-va inteligenta in cui… v-a enervat atit de tare comentariul dnei momescu (alta mostra de ‘naturel simtitor’ versus ratiune!) incit n-ati mai respectat regula elementara a unui conflict: nu-ti critici niciodata colegii/partenerii/prietenii, ci numai dusmanii! (& invers: nu-ti lauzi dusmanii – never ever: daca kiar nu te rabda inima, gura cusuta e o optiune :)).

    deci voila

    VA:F [1.9.17_1161]

    please wait...

    Rating: 1.0/5 (1 vote cast)

    Răspunde
15. pop spune:

    07/27/2010 la 06:50

    l.e. nu pot sa nu remarc k aveti ceea ce francezii numesc ‘esprit d’escalier’ ;)

    VA:F [1.9.17_1161]

    please wait...

    Rating: 1.0/5 (1 vote cast)

    Răspunde
16. Ilinca spune:

    07/27/2010 la 09:32

    @als
    1) Eu nu vad situatia ca pe un conflict. In orice caz, eu nu ma simt in mijlocul unui conflict, sunt doar un spectator ce-si rezerva dreptul de a aplauda cand crede de cuviinta.
    2) Gasesc ca-i ipocrizie curata sa nu spui ce gandesti, ca-i vorba de “prieteni” sau de “dusmani”…Iar in situatia prezenta sa aplauzi ce nu-i de aplaudat si sa critici ce nu-i de criticat ( doar ca sa fii “politiquement correct”) este o arma ce se poate intoarce impotriva ta la un moment sau altul.
    3) Personal, regret mai degraba ce nu am facut decat ce am facut.
    4) Dupa cum constatati ii dau satisfactie autoarei articolului de mai sus, continuand cu aceste postari cu iz de targ intr-o zi de vara.
    5) Catarandu-va pe arborele genealogic din creanga in creanga se pare ca ati ajuns prea sus ca sa mai puteti cobori. Si va mai scapa si cate o coaja de banana in capul bietilor muritori de rand……
    6) Sunt convinsa ca vazuta si auzita de din varful arborelui cea mai mare parte a populatiei sufera de “l’esprit de d’escalier”….Daca ati cobora pe pamant ati “auzi” mai bine ( de vina-i zgomotul frunzelor, cu certitudine!).

    VA:F [1.9.17_1161]

    please wait...

    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

    Răspunde
17. pop spune:

    07/27/2010 la 11:28

    1 daca ‘nu vedeti’ conflictul exista 2 posibile explicatii: ori sinteti prea adinc ‘infipta’ in el (&, deci, n-aveti distanta necesara for a full picture), ori sinteti – si dvs – prea Sus k sa-l vedeti…
    2 n-am spus k n-ar fi ipocrizie; dar nu e nici strategie! ;P
    3 ce bizar… ce coincidenta… principiul meu ‘calauzitor’ este kiar acesta (e si scris pe undeva): mai bine sa regreti ce ai facut decit ce n-ai facut
    4 e atit de generos sa dai satisfactie oamenilor
    5 ce sa fac, asta e situatia – doar n-o sa-mi fac ‘depozit’ de coji de banana in copac!! :)
    6 frunzele, ramurile, vinturile, valurile…

    VA:F [1.9.17_1161]

    please wait...

    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

    Răspunde
18. Ilinca spune:

    07/27/2010 la 18:25

    @als
    Sunt convinsa ca echipa “IF” citeste cu mult interes sfaturile dvs despre strategie, spirit de echipa si principiul calauzitor.
    Eu imi asum rolul de spectator si-mi marturisesc dorinta ca spectacolul sa fie cat mai reusit, fara fluieraturi si rosii stricate aruncate pe scena…sau cat mai putine.Cum spuneam, loc este pentru toata lumea, oricum cel obtinut dand din coate nu este neaparat locul cel mai bun.
    Nu sunt atat de “Sus” incat sa nu percep corect fenomenul, dar nici atat de jos incat sa las sa treaca orice in speranta ca ” las’ ca merge si asa”.
    Inteleg ca va plac bananele ( de fapt asta era intrebarea nu ce faceti cu cojile si de ce), vestea buna este ca, nu de mult, citeam in ziare ca Romania a ajuns o tara bananiera.
    PS Cred ca lumea se amuza teribil de aceasta discutie…ma rog, cei ce nu au plecat inca in vacanta.

    VA:F [1.9.17_1161]

    please wait...

    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

    Răspunde
19. pop spune:

    07/27/2010 la 18:47

    m-as bucura f mult k lumea sa se amuze – e atita nevoie in lumea intelectuala romaneask de actori comici!

    VA:F [1.9.17_1161]

    please wait...

    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

    Răspunde
20. Ilinca spune:

    07/27/2010 la 23:23

    Si sunt unii care se plang ca sunt prea multi clowni si prea multi bufoni ai regelui in
    “lumea intelectuala romaneask”…..
    Noroc cu ploaia ca mai spala praful.
    Vacanta placuta @als!

    VA:F [1.9.17_1161]

    please wait...

    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

    Răspunde