Alina Mungiu crede că Idolii forului ar fi putut face mai mult
de Sorin Adam Matei
Publicat la 15-07-2010 | 15 Comentarii
Alina Mungiu Pippidi, Legatura imagini preluata de pe situl Romania Libera
Când dna Mungiu atacă o problemă, nu se joacă. Stârnită de discuția din jurul cărții lui Marino ce a fost continuată indirect de Idolii forului, a scris deja trei editoriale în România liberă despre ”adevăratele” probleme ale intelectualilor români. În ultimul articol se ocupă în amănunt de Idolii forului, spunând că deși în principiu e de acord cu volumul, domnia sa nu crede că autorii reuniți în carte ar avea căderea de a discuta problema pentru că, în opinia dnei sale, nu ar fi nici specialiști, nici valoroși. Domnia sa spune:
Eu nu contest defel dreptul oricui de a spune că împăratul e gol. De acord, cine lucrează pe subiecte universale ar trebui să aibă mai multe citări externe (ISI) decât Andrei Cornea (două) sau Andrei Pleşu (unul), dar Barbu, cu patru, şi Aranyosi, cu trei, nu au spart piaţa deocamdată.
În primul rând, cred că faptul că Aranyosi, născut în 1975, are mai multe publicații ISI ca Liiceanu, născut în 1942, spune totul. Și mai am și îndrăzneala de a face un pariu. Dacă o ține așa, la vârsta dlui Liiceanu Aranyosi are toate șansele ”să spargă piața.”
În al doilea rând, dna Mungiu desconsideră calificarea profesională a unora dintre autori. Dl. Dobrescu nu este numai poet, el este profesor de teoria literaturii la cea mai importantă facultate de litere din țară, are doctoratul în teoria literaturii, susținut cu dl. Martin. A publicat câteva cărți de teoria literaturii și a publicat și în Statele Unite. Dna Momescu este conferențiar și lector de limba română la Columbia University. Dl. Gavrilescu a scris foarte interesanta carte Democrație la Pachet. Cartea dlui Barbu, Republica absentă, a fost publicată în Germania, și a fost citată de cel puțin tot atâtea ori în literatura internațională pe cât a fost oricare dintre studiile doamnei Mungiu Pippidi luat în parte (vezi Google Scholar). Ori poate crede dna Mungiu Pippidi că opera dlui Andreescu sau Shafir nu este nici specializată, nici meritorie? Sau poate crede că opera dlui Flonta nu contează?
În al treilea rând, dna Mungiu crede că volumul nostru respinge ideea de intelectual generalist (or ”intelectual”, cum îl numește ea, care ar fi diferit de savant. Aici trebuie repetată precizarea pe care am mai făcut-o o dată:
Generalistul-enciclopedist vizat în acest volum este un personaj ce nu se mulțumește numai să explice variate probleme din perspectiva multi sau interdisciplinarității. El (că nu prea avem enciclopediste în România, din motive ce nu îmi scapă dar nu am vreme să le explic aici) nu este echivalentul lui Carl Sagan, Philip Ball (Critical Mass), Steven Levitt, Stephen Dubner (Freakonomics), sau Richard Dawkins (Selfish Gene). Or Bernard Henri Levy. El nu este un specialist ce a făcut un pas către publicul mai larg, încercând să explice cum mai multe probleme converg într-o narațiune mai largă, explicabilă din perspectiva sa de specialist cu aplecări interdisciplinare. Enciclopedistul român este un personaj ce glisează între spații de discuție foarte diverse, ce nu au legături naturale, sau nu mai au legături naturale de multă vreme. El este un personaj ce încearcă să lipească la loc cortina miracolului lumii ruptă în secolele 15-17 de revoluțiile modernității. Enciclopedismul român este unul anacronic și neproductiv pentru că din el cresc fanteziile spiritualiste ale unei modernități ce nu are încredere în ea.
În fine, volumul nu a fost scris ca un exercițiu de comparare a CV-urilor. Ci, așa cum spune și dnia sa, pentru a discuta probleme. De exemplu, întrebarea ridicată de dna Mungiu, ”De ce e publicul român atras de teorii grandioase şi vagi şi de genul speculativ, şi nu de argumentaţia logică sau de cercetarea empirică?” e răspunsă de capitolele lui Matei, Dobrescu, Momescu, sau Flonta. Întrebarea ”Există mai puţin pluralism decât ne-am aştepta în presa intelectuală românească şi din ce cauză (cenzură, paradigme sistem dominante etc.)?” e discutată de Gabriel Andreescu, Vasile Morar și Mircea Flonta. Și așa mai departe.
Articole pe teme similare:
- Partea a doua a recenziei lui Paul Cernat din Obsevator cultural
- Alina Mungiu Pippidi discută problema intelectualilor publici
- De ce greșește dl. Gaspar Miklos Tamas când spune că Idolii forului sunt o revoluție iconodulă
- Dezbatere cu dl Andrei Cornea despre Idolii forului in revista 22
- Răspunsul lui Sorin Adam Matei și al Monei Momescu la articolul lui Andrei Pleșu ”Cine pe cine beștelește” din Dilema Veche
Cumpărați Idolii forului prin Amazon.com
Cumpărați Idolii forului din România prin Librarie.net
Taguri: autori > Columbia University > intelectuali > mungiu pippidi > romania
Comentarii
Comentați prin Facebook
15 Comentarii la “Alina Mungiu crede că Idolii forului ar fi putut face mai mult”
Adaugă un nou comentariu
DESPRE IDOLII FORULUI
Translator
Cumpără cartea
Comentarii Recente
- diogene în Isaiah Berlin si Idolii forului
- diogene în István Aranyosi respinge acuzațiile CriticAtac de ”scientism conservator”
- Sorin Adam Matei în Războiul cultural
- Catalin M în Războiul cultural
- MIA în Unde a spus Sorin Adam Matei: ”Pleşu, Liiceanu şi Patapievici au făcut un fel de cabală şi au interzis accesul noilor intelectuali la popor”?
- silviu în Emisiunea Pleșu-Liiceanu pierde zeci de mii de spectatori pe parcursul celor 50 de minute
- Sorin Adam Matei în Emisiunea Pleșu-Liiceanu pierde zeci de mii de spectatori pe parcursul celor 50 de minute
- Cristina în Emisiunea Pleșu-Liiceanu pierde zeci de mii de spectatori pe parcursul celor 50 de minute
- Cristina în Emisiunea Pleșu-Liiceanu pierde zeci de mii de spectatori pe parcursul celor 50 de minute
- Idolii Forului în István Aranyosi respinge acuzațiile CriticAtac de ”scientism conservator”
- Copilas Emanuel în István Aranyosi respinge acuzațiile CriticAtac de ”scientism conservator”
- Idolii Forului în István Aranyosi respinge acuzațiile CriticAtac de ”scientism conservator”
- Copilas Emanuel în István Aranyosi respinge acuzațiile CriticAtac de ”scientism conservator”
- Sorin Adam Matei în Dintr-un univers alternativ
- Liviu Antonesei în Dintr-un univers alternativ
Ultimele știri pe sit
- Cartea de Povești a lui Ion Creangă este acum disponibilă ca un ebook Kindle și Ipad (mobi, epub)
- Idei de schimb, noua carte a lui Sorin Adam Matei, a fost lansată, e disponibilă în format tipărit sau ca ebook (ipad, .epub, kindle, .mobi)
- István Aranyosi respinge acuzațiile CriticAtac de ”scientism conservator”
- Cum a murit comunismul românesc?
- Unde a spus Sorin Adam Matei: ”Pleşu, Liiceanu şi Patapievici au făcut un fel de cabală şi au interzis accesul noilor intelectuali la popor”?
Stats
- Total Stats
- 5 Most Commented Posts
- Sindromul Uriah Heep lansat de dl. Tismăneanu trădează o mentalitate de ”stăpân” - 38 comments
- Emisiunea Pleșu-Liiceanu pierde zeci de mii de spectatori pe parcursul celor 50 de minute - 26 comments
- Paul Cernat accentuează în Observator Cultural miza ideilor Idolilor forului - 22 comments
- Idolii forului în zi de târg sau despre oralitatea primară a culturii române - 22 comments
- Începuturile enciclopedismului amator la gurile Dunării - 21 comments
Discuta capitolele cărții
- Alexandru Matei: Despre agonia unui stil
- Gabriel Andreescu: 20 de ani de războaie culturale
- Istvan Aranyosi: Specializarea intelectual
- Daniel Barbu: Ateii credinței democratice
- Caius Dobrescu: Înalt și popular pe piața ideilor
- Mircea Flonta: Ascultați și cealaltă parte
- Adrian Gavrilescu: Gândirea unică
- Marius Ghilezan: Între declinul unor generații și patologia renunțării
- Idols of the forum: Why an intellectual middle class is to be prefered to a public intellectual "elite"
- Mona Momescu: Despre identitatea și paramodernitatea românească
- Vasile Morar: Înțelepciunea activă
- Lucian Nastasă Kovacs: Intelectualii publici și libidoul puterii
- Sorin Adam Matei - Idolii Forului: Pentru o clasă de mijloc a spiritului
- Stelu Șerban: Politica împotriva utopiei
- Michael Shafir: Intelectualii? Publici?
- Date statistice despre acest sit
- Bruno Ștefan: Specialist sau intelectual?
Fan Page
Blog Rating
Average blog rating:
Etichete
Nou la Pagini.com
- Cartea Povești de Ion Creangă poate fi acum descărcată în formatul Kindle (mobi) sau iPad (epub) imediat
- Idei de schimb versiunea Kindle (.mobi)
- Cartea Idei de Schimb de Sorin Adam Matei a fost lansată și este disponibilă ca un ebook în versiunile epub și mobi pentru Ipad și Kindle
- Depeșă Wikileaks – Ion Iliescu Văzut de Ambasada Americană în 1995: Alternativa Politică Cea Mai Viabilă.
- Mașina de întors timpul
Noutati de pe Bookiseala
- Tita Chiper – Într-o lumină orbitoare
- Dorling Kindersley – Universul
- Octavian Soviany – Arhivele de la Monte Negro
- Gellu Dorian – Alungând tristeţea, ca Paganini
- Mario Puzo – Naşul
- Mark Winegardner – Întoarcerea Naşului
- Jean Mattern – Lapte şi miere
- Jonathan Franzen – Libertate
- Stephane Allix – Moartea, celălalt tărâm al vieţii
- Wendy Holden – Galerista
Si mie mi se pare usor nedreapta critica, nu pentru ca nu ar fi adevarata (in afara de faptul ca o comparare a CV-urilor mi se pare putin vulgara), ci pentru ca pare usor nerelevanta. Din perspectiva unei critici “din afara” (asa cum e Idolii Forului), problema personalitatilor care compun “establishment-ul” culturalo-politic, merita discutata cu precadere. Nu este egal daca Regele e gol (ca sa folosesc metafora ei) sau daca denuntatorul e gol. E pur si simplu (contingent si istoric, dar nu mai putin adevarat) mai important ca Regele e gol! Nu are sens sa omori mesagerul. E un obicei stramb venit din discursul politic: “Da, poate ai dreptate ca fur eu, dar n-ai dreptul sa vorbesti ca si dumneata ai furat.”
(Asta e o mica gogorita etica si logica justificata indeobste de vorba lui Isus cu ridicatul pietrei. Ca sa duc “relativismul” asta pana la capat, ar trebui intrebat: cine este Isus dintre voi sa ridice aceasta exceptie!!)
Altfel, un lucru e cert, cum spuneati, doamna Mungiu scrie foarte tare… Iar dezbaterea cu dumneaei nu poate decat de bucure “consumatorul”.
Marturisesc ca nu inteleg pozitia autoarei articolului fata de acest demers al lui SAM & comp. Printre comentariile de pe site-ul RL este unul, al lui @adrian ( poate este aceeasi persoana cu cea care a postat aici), comentariu ce mi se pare foarte realist.
Vorbeste foarte frumos despre spiritul critic, despre iesirea dintr-o amorteala si o obisnuinta ce ne fac sa acceptam valori si poate false valori, si asta fara sa ne punem multe intrebari. Asa cum spunea @adrian
“”‘Nu excesul revolutionar sau de spirit critic ar trebui sa ne tulbure noptile ci alunecarea in apele statute ale provincialismului feudal, atat de familiar noua tuturor.”"”
Subscriu la acest comentariu si cred ca genul acesta de manifest, de luare de pozitie ( ma refer la “idolii forului” ) trebuie incurajate. Altfel, ne vom trezi si peste 50 de ani intrebandu-ne de ce suntem mereu printre ultimii.
“În primul rând, cred că faptul că Aranyosi, născut în 1975, are mai multe publicații ISI ca Liiceanu, născut în 1942, spune totul. Și mai am și îndrăzneala de a face un pariu. Dacă o ține așa, la vârsta dlui Liiceanu Aranyosi are toate șansele ”să spargă piața.””
Domnule Matei, cu tot respectul si bunavointa, va rog mult: nu mai faceti astfel de comparatii pentru ca sunt ridicole!
In primul rand, a spune ca “Liiceanu, nascut in 1942″, “are mai putine publicatii ISI” decat dl Aranyosi (“nascut in 1975″) (sau invers) nu tine cont de faptul ca dl Aranyosi, cu 40 de ani mai tanar ca dl Liiceanu, a beneficiat de climatul de libertate si deschidere in care a putut sa studieze in strainatate si sa scrie in limbi de circulatie internationala (mai mult engleza daca am inteles bine), in timp ce dl Liiceanu (din motive mult prea cunoscute pentru a le mai aminti aici), nu. (Daca tot se face “recensamantul” ISI, poate ar fi interesant de verificat cati dintre tinerii intelectuali romani ai anilor 50-60-70-80 (traitori in Romania!) au putut publica in strainatate si, deci, au fost listati atunci in ISI.)
Cat despre pariul dvs., ce sa mai spun. Pareti a crede ca valoarea unui intelectual nu poate decat sa sporeasca neabatut, cantitativ ergo calitativ, numarul entry-urilor ISI validand valoarea prin simplul fapt ca “se aduna”. Nu pareti a tine cont nici de declinul neuronilor dupa varsta de 40 de ani (e trist, dar dovedit a fi adevarat…), nici de “loteria” sansei, nici de alte posibile si felurite accidente existentiale (nu ca i le-am dori dlui Aranyosi!). Sunt, totusi, lucruri pe care un sociolog – oricat de “indraznet” – ar trebui sa le ia in calcul atunci cand face un pariu cu viitorul.
PS Si inca ceva: ce limba romana e aia in care scrieti “Intrebarea ridicata de dna Mungiu… e RASPUNSA”?! Nu sunt un purist (si inteleg ca dvs traiti in SUA), dar poate ca mai multa atentie la limba nu strica! In fond, felul cum ne exprimam e oglinda gandirii noastre…
Apropos de stat in strainatate si accesul la oportunitati de publicare, stiti probabil ca atat dnul Plesu, cat si dl Liiceanu au petrecut ani buni in Germania in perioada 1970-80, cu burse de studiu. Ce au publicat ei in Germania in perioada aceea? Sau poate si intrebarea asta e ridicola?
@ pop cum credeți dvs. că ar fi trebuit să reacționez la articolul dnei Mungiu, care disputa calificarea autorilor Idolii forului? În plus, suntem în anul 2010, 20 de ani după căderea comunismului. Multe se puteau face, inclusiv publicarea a zeci de articole științifice pe cap de intelectual gânditor. PS: De ce nu e bine să spun că întrebarea ”a fost răspunsă”? Ar fi fost oare mai bine să spun că ”întrebării i s-a dat răspunsul”? De ce sunt cinci cuvinte mai bune ca trei?
Pentru ca asa e limba romana.
Chițibușară limbă mai avem…
Asta e situatia! :)
Domnule Matei, naivitatea dvs. – daca nu e jucata – e destul de ingrijoratoare pentru un specialist in istoria mentalitatilor. Dvs chiar credeti ca oricine putea publica orice, in strainatate, pe vremea lui Ceausescu?! Mai ales niste tineri cercetatori fara “spate” – dar, mai mult ca sigur, cu “codite” dupa ei?
Revin cu sugestia mea de a verifica numarul intelectualilor romani cu contributii ISI in perioada 1950-89: ar putea da de gandit…
De meditat: http://revistacultura.ro/blog/2010/07/cercetarea-stiintifica-americana-cu-cat-mai-mult-cu-atat-mai-prost/
@pop
Nu-i nimic nou in articolul la care faceti referinta: in mediul academic sunt lucruri cunoscute, discutate si nu numai. Mai mult decat atat, numai niste mediocritati pun accentul pe cantitate si nu pe calitate. Nimeni nu compara dosarele a doi candidati dupa numarul de articole ci dupa calitatea lor, nu trebuie sa citesti articolul despre “productia stiintifica americana” ca sa stii acest lucru. In orice domeniu exista o ierarhie a jurnalelor si revistelor si asta inainte sa apara termeni gen ISI, IF etc.
Totusi, dupa cum ati constatat din articolul respectiv ( presupunand ca acesta este o noutate pentru dvs) nicaieri nu se spune sa se renunte la a se publica ci pur si simplu sa se publice in reviste bune si foarte bune. Ceea ce este foarte diferit.
Pe de alta parte sunt de acord cu dvs ca inainte de ’90, in toate domeniile dar mai ales in umanioare, era foarte greu de publicat afara. Insa asta nu impiedica oamenii sa lucreze chiar si fara speranta de a-si vedea intr-o zi rezultatele publicate. Se presupune ca cercetarea se face si din pasiune. Cunosc pe cineva care in cativa ani, imediat dupa ’90, a publicat foarte mult, exact ce ‘stransese” sa spunem in anii ’80, rezultate ce nu le facuse publice in aceasta perioada. Asa cum nimeni nu a fost impiedicat sa publice dupa ’90. Nu stiu daca realizati dar argumentele dvs in favoarea absentei publicatiilor in reviste de top, pe o perioada lunga, nu stau deloc in picioare. Bineinteles, valoarea unui adevarat intelectual nu este data numai de “productia stiintifica” dar reprezinta totusi un argument in acest sens. Pot intelege ca cineva prefera sa publice rar si bine dar nu pot intelege pe cineva care nu publica deloc in reviste prestigioase. Dvs cum explicati fenomenul?
Simplu, stimata doamna: imediat dupa 90 prioritatile erau cu totul altele! Daca ne referim – de ex. – la dl Liiceanu, punerea pe roti a unei institutii precum Humanitas-ul cred ca a prevalat asupra dorintei de a-si desavarsi opera. Din ce a publicat in vremea din urma vedem – de altfel – ca traiectoria scrisului domniei sale a devenit tot mai apasat literara (pe de alta parte, ce altceva era “Jurnalul de la Paltinis”?…). Este dreptul dumnealui de a considera ca 1. din pdv personal, este mai atras de literatura, si 2. din pdv general (intelectual, social etc), este mai important sa construiasca o editura care sa publice lucruri valoroase (inclusiv filosofie). Vad, altfel spus, drept o sacrificare a Operei (cu sau fara majuscula) pe altarul Binelui Public (daca mi se permit aceste majuscule…)
PS Spuneti: “Bineinteles, valoarea unui adevarat intelectual nu este data numai de “productia stiintifica” dar reprezinta totusi un argument in acest sens.” Intrebare: dvs considerati ca un scriitor este un intelectual?
De acord cu dvs ca imediat dupa ’90 au existat alte prioritati. Numai ca nu cred in prioritatile ce dureaza 20 de ani. In schimb sunt convinsa ca nimeni nu este de neinlocuit si ca una din prioritatile adevaratilor intelectuali ( ramane sa definim notiunea de intelectual, s-ar putea sa existe opinii diferite pe aceasta tema) este sa contruiasca si o scoala, sau cum vreti sa o numiti, urmasi in domeniul respectiv, astfel incat sa existe un adevarat schimb intre generatii si nu doar o simpla inlocuire.
Cat despre intrebarea pusa, singurul raspuns pe care vi-l pot da este urmatorul: depinde de scriitorul respectiv.
@pop
E bine atunci ca stam bine si ca scuzele si justificarile abunda la toate nivelurile. Nimic nu e de schimbat, Ceausescu e de vina (si are si avantajul ca e mort) si e clar ca avem, in general, un viitor stralucit inainte. Sa ne batem deci voiosi reciproc pe spate si sa schimbam incantati impresii extaziate despre viata noastra intelectuala si politica.
@Ilinca: Evident ca prioritatile n-au durat 20 de ani. Dar, cum va spuneam, unele nume de referinta ale culturii noastre s-au orientat spre altceva – mai precis, spre literatura. Si, pentru ca tot sunt contestati ca “specialisti”, as spune: spre beneficiul tuturor iubitorilor de literatura, nu? ;)
(Altfel, de acord cu dvs: Liiceanu-Plesu-Patapievici sunt si scriitori, si intelectuali.)
@Adrian: Ma scuzati daca nu va impartasesc deprimismul si catastrofismul. Constat ca exista un adevarat curent apocaliptic, dar ma tem ca el este efectul unei emotivitati exagerate. Cat despre “omologarea” in strainatate: sigur ca e binevenita, dar a pedala continuu pe acest aspect (ca si cum ar fi o conditie sine qua non) pare destul de provincial, nu credeti? Pana la urma, decide piata – din care fac parte acei intelectuali care citesc operele autorilor romani; de ce, si in virtutea carei logici, sa-i desconsideram doar pentru ca sunt romani?