Eu nu inteleg ce vreti sa rezolvati prin siteul acesta, prin cartea pe care nu am avut ocazia sa o citesc… dar ideea pe care mi-o fac eu vazand acest site, dezbaterea de pe hotnews, etc etc este urmatoarea (iertati parerea umila a unui tanar inginer nespecialist in domeniul acesta dar va rog sa tineti cont ca sunt unul dintre membrii societatii pe care vreti s-o educati):
1) Daca intr-adevar nu aveti ceva impotriva acestor “intelectuali”/intelectuali, de ce insistati sa-i oferiti ca modele care trebuie daramate? Luptati impotriva ideii pe care o reprezinta, atacati ideea, nu oamenii. Va rog sa nu sustineti ca nu atacati oamenii pentru ca asta se intampla in momentul in care vorbiti direct de ei.
2) Ce propuneti mai exact? Sa dam jos “enciclopedistii” de pe soclu si sa ii inlocuim cu specialisti? Practic sa impunem dictatura specialistilor in fiecare domeniu fara ca alti oameni (cu o cultura generala buna macar, poate nu vreti ca absolut oricine) sa poata sa dezbata subiectele date? Eu sper ca nu…

Eu sper ca poate intr-adevar am eu o perceptie gresita despre ce vreti sa faceti, dar totul e alimentat de modul in care va prezentati scopul. Daca vreti sa luptati impotriva greselii societatii de a lua parerile unor enciclopedisti ca si litera de lege in domenii in care in mod evident nu au competentele necesare, s-ar impune o alta abordare – luptati cu oamenii, cu societatea, imprimati-le un nou mod de a gandi pornit nu din parerea unui enciclopedist sau a unui specialist – amandoua la fel de inutile – dar din documentare din surse diferite, cu pareri diferite, din care pe baza cunostintelor acumulate sa traga si ei niste concluzii necesare – daca ascultam de enciclopedisti asistam la dictatura lor, daca ascultam de specialisti e tot o forma de dictatura.
Problema nu e ca domnii liiceanu / oricine incearca sa isi impuna punctele de vedere pentru ca ei nu fac asta. Eu mai degraba ii consider niste oameni care au incercat sa ridice calitatea discursului de orice fel de la noi propunand teme de dezbatere acolo unde nu existau sau nu exista destule. Se folosesc de popularitate pentru a incerca sa provoace la discutie acolo unde nu exista una la ora actuala. Asocierea cu un partid sau altul nu e condamnabila – poate fi o modalitate de a castiga mai multa audienta sau poate fi o convingere personala, de ce sa ii condamnam pentru asta? Daca intr-adevar puteti dovedi ca urmaresc vreun scop obscur (trying to rule the world), da, e de condamnat. Puteti? Daca nu, lasati-i in pace, spuneti-le multumim pentru efortul depus pana acum de a incerca sa faceti ceva in tara asta si luptati creand destule dezbateri pe diferite teme cu destui “specialisti” – schimbati viitorul fara a-i rastigni pe oamenii trecutului, poate au facut si ei ce au putut, cum i-a dus capul mai bine, nu e nevoie sa aruncati cu pietre pentru asta. Altfel veti ramane in continuare (cred eu) neintelegand de ce programul vostru nu are succes si de ce lumea considera ca doriti sa detronati niste idoli pentru a le lua locul.

@Nedeea Burca
As fi de acord cu dvs. daca ati fi luat atitudine impotriva tuturor anonimilor si nu numai impotriva unuia, a carui postare clar nu v-a fost pe plac. Cred ca ati inteles din ceea ce am scris in postarea precedenta, ca nici eu nu am fost de acord cu ce spunea persoana respectiva, dar il judec numai dupa ce scrie.
PS Aveti dreptate in ceea ce priveste citirea cartii. De altfel, intr-un alt comentariu am si recunoscut ca nu indraznesc sa ma pronunt asupra continutului cartii doar dupa citirea celor catorva fragmente publicate. De aceea m-am si rezumat la a comenta cateva idei clare, eventual intrebarile lansate de autori pe acest site.
@SAM
“Relevanta si masurarea relevantei acestei specializari”, dupa cum va exprimati este una din problemele foarte spinoase ale societatii noastre. A fost pusa in discutie destul de des de diverse ONG-uri sau de alte grupuri, persoane interesate ( in sensul pozitiv) de acest subiect, dar din pacate vocile respective nu au fost destul de sonore.Probabil masa critica nu a fost realizata. Este suficient sa constatam ce se intampla in universitatile romanesti (un barometru destul de bun, nu credeti?).

@ Ilinca

Păi, era în acel moment singurul “postator” la “secţiunea” respectivă, aşa că nu ştiu împotriva cui ar mai fi trebuit să “iau atitudine”… Aşa cum spuneţi, postarea lui, “clar, nu mi-a fost pe plac”, dar câtă vreme nu v-a plăcut nici dvs., nu înţeleg de ce eu ar fi trebuit să judec altfel… Pe de altă parte, formularea în sine, “Contează cum mă cheamă?” mi s-a părut provocatoare. Putea să-şi spună Petrică, Georgică, Mitică sau oricum altcumva şi nu cred că m-aş fi “sesizat”. Dar, să baţi pur şi simplu câmpii şi să mai şi sfidezi eventualul cititor, continuă să mi se pară excesiv…

Atunci când spuneam că gândesc “aproape” la fel cu dvs., tocmai la acest lucru mă gândeam, la relevanţa “specilizării” atunci când aceasta din urmă are loc la majoritatea universităţilor româneşti. Şi-atunci, deocamdată, un criteriu ceva mai sigur mi se pare CE, CUM si CAT izbuteşti să publici la revistele specializate din afară, precum şi ecoul pe care lucrările tale îl pot sau nu avea dincolo de graniţele tării.
În orice caz, “inflaţia” de folosofi de la noi, în momentul actual, mi se pare cel puţin hilară. Şi asta încă n-ar fi nimic, dar când îi vezi amestecându-se cu nonşalanţă în politică, călcând într-o disperare inclusiv peste ce-au scris/afirmat ei înşişi odinioară, nu poţi să nu te întrebi decă, de fapt, nu profită de “inocenţa” noastră…

@ Ilinca

Sistemul educaţional, care a fost întotdeauna slab, s-a deteriorat de tot. Probabil aceasta este cauza principală. Generaţii întregi (nu mă constitui deloc într-o excepţie) au învăţat de toate fără să ştie până în cele din urmă nimic precis. Asta la şcoală… În afara ei, sistemul comunist instituise un adevărat monopol al informaţiei. Cărţile din străinătate erau inaccesibile, călătoiile erau cvasi-interzise… despre burse “în afară” nu putea fi vorba.Adevărata specializare devenise imposibilă; nu tu aparatură, nu tu laboratoare… Acum, însă, incompetenţa prăsită înainte a început să puiască, în sensul că nu există o selecţie a tinerilor (elevi, studenţi) în funcţie de valoare. Copii extrem de dotaţi se pierd doar fiindcă părinţii lor nu au o situaţie materială care să le permită accesul în instituţiile de învăţământ, în vreme ce copiii de bani gata razbesc. Am văzut studente care trebuie să-şi scrie licenţa şi se gândesc la master şi la doctorat, dar nu pot citi un text la prima vedere fără să se bâlbâie, nu înţeleg cuvinte, nu au cultură generală, fac greşeli de ortografie dintre cele mai stupide etc. Problema e vitală. E viitorul acestei ţări în joc, mai mult decât oricând. Chiar dacă mi-e şi mie ciudă pe comportamentul oportunist al celor pe care am decis să-i numim “idolii forului”, mă gândesc că ei nu sunt decât vârful unui aisberg care pluteşte în derivă. Mult mai dureroasă mi se pare întrebarea: cum vor fi intelectualii de mâine? Ca fetele alea despre care vorbeam şi care sunt legiune, sau ca doctoranda suferindă de sindrom Down, vizibil handicapată, pe care am văzut-o o dată în faţa secretariatului unei facultăţi, aşteptând cu sarsanalele burduşite să primească un formular pentru al nu ştiu câtelea examen?! Ce ne facem?! Ce trebuie schimbat şi cum pentru ca băiatul isteţ şi bun la matematică să nu abandonze studiile în clasa a VI-a pentru a deveni tâmplar, în vreme ce copii care “pe vremea mea” erau înscrişi la “şcoala ajutătoare”, acum devin doctori în ce vrei şi ce nu vrei, doar pentru că părinţii lor au bani???